Capitolul 16

770 50 2
                                    

Unde draqu sunt?!
Am condus 4 ore fără să știu încotro mă îndrept iar acum sunt intr un oraș ciudat și urăt.
Nu puteam sa îmi aflu locația de pe telefon pentru că cineva a avut grijă să mă sune până s a închis. Iar gps ul de la mașină nu mai funcționa. PERFECT.

Okey, cred că ar trebui sa întreb pe cineva... Am coborât din mașină și m am dus spre prima persoană care am văzut o. M am apropiat de ea și am întrebat o politicos daca îmi poate spune unde mă aflu. Iar ea s a uitat pur și simplu la mine și a plecat!

Sunt intr un cartier cu oameni ciudați, oau, mă simt ca acasă.

__________________________________

În tot acest timp Alis cu Mimi incercau sa dea de Alex.
Căutase prin toate locurile posibilele dar în zadar.

- Mimi cred că știu cine ne poate ajuta, i a spus Alis - Hai vin o ! Îți povestesc pe drum.

Au mers împreună la JiJi acasă.

- Hey buna blondo, și tu buna tipa nouă,  le spune JiJi prea zâmbitor. Mimi se uita confuză la el, probabil e drogat se gândise ea.
El le invită înăuntru dar Mimi o apuca pe Alis de mana și o întreabă dacă e sigură
- Da Mimi hai, așa sunt prietenii lui Alex stai liniștită.

Alis i a povestit că nu poate să dea de Alex așa că el le a condus la subsol. Avea un subsol mare. În care erau arme și multe computere.

- Oau, exprima Alis - Ce face un agent imobiliar ca tine cu toate astea? Il întreabă ea. JiJi incepuse sa râdă puternic când a auzit ce i a zis blonda.

- Așa ți a spus nebuna aia? Rade el în continuare - Sunt un hacker, nu un agent imobiliar, continua să râdă. - Bine gata, deci sa incepem.
Aprinde unul din compunerea.

- Spuneți mi și mie nr ei pe dos. Fetele erau confuze dar Mimi îi dă nr și el tastează.

- Il are închis, intervine Mimi

- Hei bine, sunteți norocoase pentru că asta nu e un obstacol pentru mine, spune el făcându i cu ochiul brunetei.

- Și? De ce a plecat? Le întreabă el concentrat la ecranul din fata lui. Mimi o privește pe Alis, care nu știa de ce reacționase Alex in modul ăla.

- Oricum daca s a supărat așa rău până acum a schimbat un continent.

- Ce?! Întreabă amândouă deodată

_________________________________

În sfârșit găsisem civilizația. Adică un bar cu 2 persoane în el... Care și ei bineînțeles erau ciudați. Se uitau insistent la mine. Aveam o pereche de blugi negri cu talie. O cămașă albă transparenta prin care se vedeau cu ușurință sutienul negru. Și în cap o șapcă. Asta era stilul meu de obicei, bine nu mereu purtam cămașă. Dar totuși nu mi se părea atât de exagerat încât să fiu privită în felul ala. Poponari proști

- Buna cu ce te servesc? mă întreabă barmanul

- Wow, un om care îmi vorbește în satul asta sau ce o fi. În fine. Da mi ceva atât de tare încât să îmi dea setări din fabrica la viață. El începuse să râdă și îmi adusese o băutură ciudată. Dar era tare, mai tare decât mă așteptam. Am dat paharul peste cap și i am mai cerut una.

- oo ușurel puștoaico, daca bijuteria aia de afara e a ta nu o să mai fi în stare nici să îi deschizi usa. Pff... Se crede tata ? - Stai liniștit, mă descurc eu. I am oferit un zâmbet

___________________________________

- Bingo! Strigă JiJi după 3 ore de căutare

- Nu ți a luat mult. Ii spune Mimi ironică. JiJi se strâmbă la ea

- Semnalul vine dintr un sat aproape de Lake Point. Habar n am cum se numește pentru că nu apare pe hartă.

- Cum kkt ajungem acolo?! Mărie Mimi

- Cu mașina mea, mergem împreună.

Era miezul nopții și ei ajunsese. JiJi condusese cu viteza.
Au condus spre marginea răului de unde venea semnalul și s au plimbat așa aproape o ora. Nu era nici urmă de mașina lui Alex sau de ea.
Alis se simțea vinovată, fara ca macar sa știe de ce. Avea tristețe în suflet și ochii plini, se stăpânea cu greu sa nu plângă. Din când în când mai zâmbea aducându și aminte de clipele cu Alex, in care se enervau reciproc. Își adusese aminte de acea seară pe plajă, când o luase de mana.

Pe FugaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum