Pe Fuga

Capitolul 17

Stii când îți dai seama că ai băut lângă un om bun? Atunci când încerca să te trezească din betie, nu sa te imbete mai rău.
Doc, băiatul de la par, el era un om bun. Poate chiar un prieten bun. De ce prieten? Pentru ca trebuia să închidă barul acum 2 ore și să mă de-a afară. Dar n a făcut o. S a așezat cu mine la o masă și m a ascultat. Sincer aveam nevoie de asta. Aveam nevoie sa ma asculte cineva fără să mă judece sau să îmi spună ce sa fac.
Cu siguranță o să îmi aduc aminte de el după ce plec de aicea.

Ușa barului s a deschis și înăuntru a intrat JiJi, Mimi și Alis.
Doc a vrut sa ii dea afară dar l am liniști spunându i că din păcate ii cunosc.
În momentul în care m am ridicat de la masa Alis mi a sărit în brațe. Am împins o înapoi cu toată puterea mea. Poate nu arătam dar chiar eram rănită. Prea rănită.

- Ce ai ? M a întrebat ea

- Sa nu te mai atingi de mine! I am spus cu toată ura pe care i o purtam.

- Ești cumva bipolara ? Ai dublă personalitate? În urma cu o seară mergeai cu mine pe plajă de mana iar apoi dispari și acum îmi spui sa nu te mai ating? Tu macar ai idee cat m am îngrijorat pentru tine?! Era nervoasă. Țipa. Nu îmi amintesc să o mai fi văzut așa.

Nu i am spus nimic. Doar am privit o

- Te am rănit eu cu ceva? Acum părea frântă.

- Sa mă rănești tu cu ceva ? Am inceput sa rad că să îmi ascund emoțiile. - Ca tu să mă rănești pe mine, eu ar trebui sa simt ceva pentru, ar trebui să îmi pese de tine. Dar tu îmi ești indiferenta. Ești egal cu zero. Ce ? Tu ai crezut că îmi pasă de tine?  Am bufnit  Ce copilă proastă. Aveam privirea încruntată, mâinile în buzunar și încercam cu toată puterea sa zâmbesc că sa par cat mai rece. - Ești patetică Alis, am adăugat la sfârșit. Ceea ce a înnebunit o! Pentru că cum am terminat propoziția fața mea a făcut cunoștință cu palma ei.

Nimeni din jur nu avea curaj sa intervină între noi, nu aveau curaj nici macar să scoată un cuvânt. Nu i învinovățesc, cearta noastră era chiar... Intensă

- Te urăsc! A strigăt ieșind afară