Prologul

477 27 2
                                    

Am îngropat multe persoane, multe amintiri

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am îngropat multe persoane, multe amintiri...
   Fericirea însași e temporară, aproape că nu există. La ce bun atunci să nu te bucuri astăzi de   ea?
   Uneori ai nevoie doar de un minut, un amărât de minut din viața ta doar să schimbi totul. Și atunci folosește acest minut ca să-i explici unui om că-l iubești. Sau cel puțin că ești în stare să ții la el.

   Un înger are nevoie de aripile lui pentru a zbura.
El era perechea mea de aripi, dar fără el eram doar un înger căzut în grădina diavolului.
Tu mi-ai luat aripile
și ai plecat în Rai, lăsându-mă singura aici.
Dar e în regula..Eu încă te mai iubesc.

Uneori nu poți explica ceea ce vezi la un om. Pur și simplu, îl iubești așa cum este, cu imperfecțiuni, capricii, momente dificile și certuri.
Știu că toate ăstea o sa fie doar niște povești într-o bună zi, și că pozele noastre o să fie doar niște fotografii vechi.
Cu toți o să devenim mamă sau tatăl cuiva. Dar în aceasta clipă, toate aceste momente nu sunt amintiri.
Toate aceste lucruri se întamplă.
Sunt aici și îl privesc.
Ăsta e unul dintre momentele în care știi că nu ești doar o poveste tristă. Trăiești.
Te ridici și vezi luminile de pe clădiri, și toate lucrurile care te fac să te minunezi de ele.
Iar tu asculți acel cântec în mașină cu oamenii pe care îi iubești cel mai mult pe lumea asta.
Iar în acest moment, jur suntem infiniți.

Dragoste pierdutăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum