Dragoste pierdută

Ai încredere în mine?

  Nici nu știu când am ajuns în pat și când s-a făcut dimineață. Cert e că am adormit cu prosopul pe mine și cu părul ud, care între timp s-a și uscat.

Mă ridic greoi din pat și îmbrac repede cu o pereche de blugi mulați și negri și cu un tricou larg și alb.
Cobor scările încetișor și ies pe ușă. Se pare ca e ora opt dimineața, Emily a început deja orele la liceu. Noi începem facultatea la zece. Dar după tot ce s-a întâmplat, ce mi s-a întâmplat seara trecută, nu m-ai chef de facultate am eu. Am o stare dezaprobatoare, nu mă simt bine deloc. Am nevoie de o îmbrățișare și de un Totul va fii bine, din partea lui Eden.
  El e singurul care mă poate face să mă simt mai bine, în momentul de față am nevoie doar de el.

Merg în garaj și îmi privesc micuța mașină roșie. Hotărăsc că azi am să o scot la o scurtă plimbare până acasă la Eden.
Îmi scot MiniCouperul roșu din garaj și pornesc la drum. Noroc cu ușile care se deschid și se închid automat, căci la starea mea actuală nu prea mi-ar fii surâs ideea să cobor și să închid manual ușile.

  După vreo cincisprezece minute de mers am ajuns și în fața casei lui Eden. Cobor din mașină și privesc minunatul palat ce mi se înalță la picioare.
Lumina care se reflectă în ferestrele casei crează o armonie îmbietoare de culori.

Mă îndrept spre ușa din lemn si sun la sonerie. Ușa mi se deschide automat și nu se află nimeni în întâmpinarea mea. Probabil parinții lui sunt la firmă, iar el e în camera sa. După cum îl știu eu, probabil e la duș.
 
Iubește apa și ar sta cu orele în duș..asta mă amuză constant.

   Mă îndrept spre scări, azi nu voi merge cu liftul.
După numărătoarea plictisitoare ce am creat-o urcând fiecare treaptă în parte, am ajuns și la ușa iubitului meu.

Intru în încăpere și un val de miresme mă iau în întâmpinare. Mirosul lui bărbătesc se află peste tot. Acel miros ce îți încălzește nările doar cu o simplă apropiere.
  Camera lui spațioasă era goală. Nu se afla pe nicăieri. Am intrat mai mult și am putut să aud zgomotul apei din baie. Eden era la duș.

               Ca de obicei.

M-am făcut comodă pe patul lui moale și am așteptat cuminte până când să iasă din baie.
Ochii mi se perindau peste pereții lui tapetați și negri. Mă gândeam la camera lui întunecoasă, o sursă destul de proeminentă de lumină se afla în unul dintre colțurile camerii.
  Locușorul numai prielnic pentru o seară încântătoare, era plin de ferestre imense. Puteai vedea întreg orașul de acolo.
Cu o simplă privire puteai deține drepturile aerului. Te puteai simți ca un zgârie nori ce plutește prin minunata lume a norilor. Atmosfera de deja-vu se făcea simțită printr-o singură privire.
 
Fără să vreau eu mă aflam deja la fereastră și priveam cum soarele se prezintă orașului somnoros.
 
Două brațe mari se odihnesc pe absomenul meu. Pot simți mirosul îmbietor al gelului de duș ce încă persistă pe piele.
Spatele îmi este lipit de abdomenul lui gol și cald.
Îi pot simți buzele înfierbântate pe gâtul meu. Și simt cum încet încep să tremur incontrolabil.

-Ce bine că ai venit! Îmi lipseai mult! îmi spune în șoapt la ureche în timp ce priveam împreună răsăritul călduros.

Razele de soare parcă pătrundeau prin sticla groasă, căci simțeam cum flăcări mi se aprind pe interior.

Eden pentru mine era ca un drog, și ce dulce îi e efectul.

-Aveam nevoie de o îmbrățișare, de îmbrățișarea ta. îi spun și îi dau un sărut dulce pe buze.

-Atunci sper că te bucuri de ea! îmi spune strângându-mă în brațe.

Un bipăit ne întrerupe momentul.
Se pare că avem un musafir nepoftit ce ne așteapta în living pe mine și pe Eden.
Coborâm scările în grabă și eu tot mă rog în gând ca acel musafir nepoftit să nu fie chiar însuși, Din.

Pătrundem în living, iar Eden mă ține de mână. Modul în care o face îmi invocă încredere dar în același timp și teamă de ceea ce urmează să se întâmple.

Îl zăresc pe Din, acea privire verde ce mă străpunge. Acea privire ce cândva îmi oferea protecție și iubire, asta nu poate decât să îmi inducă dezgust. Imi provoacă scârbă, niciodată nu a decăzut atât în ochii mei.

-Ce cauți aici? Îl întreb disprețuitor pe fostul meu iubit în timp ce mă ațintește cu privirea.

-Aș putea să te întreb același lucru. Îmi replică îngâmfat și mândru de persoana lui.

  S-a schimbat mult, nu m-ai e același Din sincer și cu privire înduioșătoare, acum emană doar răutate și egoism.

Atât de mult să-l fii orbit răzbunarea? Nu-și dă seamă că se scufundă într-un lac fără margini, fără margini de bunătate și înconjurat doar de suliți de foc aprinse cu asurzitatea diavolului?

-E iubita mea, nu fii absurd. Casa mea e ca și casa ei. îi răspunde Eden etalându-și zâmbetul lui de învingător.
Știu că e mândru că mă are și că nu pierde nici măcar o secundă din a arăta asta.

-Am venit să spun adevărul. spune Din cu glasul lui gros și tare.

-O te rog..ce adevăr? Sunt sătulă de minciunile tale. îi replic săgetându-l cu privirea.

-Iubițelul tău perfect a cam dat-o în bară. spune ațintindu-l pe Eden cu privirea.
Se pare că și el a fost părtaș la toată minciuna asta în care ai trăit timp de patru ani.
 
  Îmi spune si nu pot să mai gândesc limpede. Știu că e în stare să mintă, dar asta parcă e prea de tot. Așa ceva nu este posibil. Eden să fie părtaș la mascarada asta?. Nu se poate, nu e adevărat, nu are cum.

-Cum? Întreb confuză.

-Du-te în cameră, Vanessa!

Îmi ordonă Eden ridicând vocea. Nu l-am văzut niciodată atât de furios. Ochii lui verzi și blânzi s-au transformat dintr-o dată într-un roșu încărcat de furie.

E în regulă să îmi fie frică?

   Du-te sus.
  Ai încredere în mine? Îți voi povesti totul, doar du-te sus.

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Hei hei! Ce mai faceți?
1050 de cuvinte doar pentru voi..sper să fie pe placul vostru acest capitol. Sper că nu v-am dezamăgit.
În următorul capitol lucrurile se vor povesti din perspectiva lui Eden.
  Suspans?

  Pe mâine, bye!!