Dragoste pierdută

O privire în trecut

În urmă cu patru ani

-Haide iubito, grăbește-te. În zece minute trebuie să fim la petrecerea fratelui meu, n-aș vrea să creadă că l-am lăsat baltă și de data aceasta.

Îmi spune Din cu repeziciune în glas.
Mă îmbrac repede, îmi trag poșeta după mine și cobor scările în grabă pentru a ajunge la parter, unde iubitul meu cu păr bălai mă aștepta.

Ieșim grăbiți pe ușă amândoi, iar Din îmi deschide portiera mașinii și mă îndeamnă să mă urc. Fac ce îmi spune, rânjind pe sub mustăți atunci când îmi dau seama că nu a uitat să fie gentlemen, chiar dacă panica că-și va dezamăgi fratele mai mic îl acaparează constant.
Pornește mașina și tronează pe șoseaua umedă de picături de ploaie.
Se pare că nici vremea nu ține cu noi, întrucât timpul ne-a tras clapă de multe ori.
Din mă privește prin oglinda retrovizoare și abia când privesc a doua oara îmi dau seama de ce e el atât de tăcut și liniștit. Oglinda era setată fix pe decupajul rochiei mele din față.

-Se presupune, că ar trebui să fi atent la drum, nu la decolteul meu.

Spun aproape furioasă abținându-mă cu greu să nu rad. E așa un bezmetic și poate de aceea m-am îndrăgostit de el.

-Dar iubito, pot să fiu atent la amândouă.

Spune amuzat, iar în momentul de față mă abțin să nu-l iau la palme.
Din îmi pune mâna pe coapsă și îmi ridică de rochie.
Pentru o fracțiune de secundă se apleacă să mă sărute, iar totul în zări se năruie.

-Din, atenție!

Îi strig cu putere, când un camion își face apariția pe contrasens apropiindu-se cu repeziciune de noi.
Din virează brusc, iar mașina noastra se izbește fatal de un parapet urias.

Totul în jur se face negru. Mă trezesc cu o durere cumplită la abdomen și constat că geamurile s-au spart și o bucată imensă de ciob îmi străpunge stomacul. Încerc să mă mișc, dar e în zadar. Sângele îmi curge șiroaie și sunt prea slăbită să mă forțez.

Mă uit în stânga mea și constat că iubitul meu e rănit, având o rană la cap ce sângerează continuu...

-Din, iubitule! Trezește-te!

Spun abia printre șiroaiele de lacrimi ce mă acaparează.

-Vann...iubbitoo...

Încearcă să vorbească, bâlbâindu-se.
Îmi mângâie încet obrazul și mă trage spre el pentru a mă săruta.

-Vann..îmi parrre rău!
Nu uita că te iubesc! Ai grijă de tine, trăiește-ți viața, uită-mă.
Nu plânge, te rog! Promite-mi că nu vei plânge și vei face întocmai cum ți-am spus.

Stau și clipesc îndelung, nu știu ce să spun și ochii mă dor de la atâtea lacrimi.

-Din, iubitule nu mă părăsi!
Spun printre lacrimi, respirând greu.

-Vann. Promite-mi!
Din are ochii în lacrimi și mă privește cu tristețe.

-Îți promit, iubitule. Te iubesccc!
Îi spun sărutându-i mâna și plângând încontinuu..

-Te iubesc!

Îmi spune Din, și constat tocmai după ce a închis ochii că acel Te iubesc, a fost ultimul pe care l-am auzit, căci el a închis ochii și m-a părăsit.

A murit, și odată cu el și inima mea. El a fost unica mea iubire, el m-a învățat cum să trăiesc să iubesc și cum să iubesc să trăiesc, întrucât nu cred că mă voi mai îndrăgostii vreodată și nu cred ca îl voi putea înlocui vreodată.
Îl iubesc.

############################

Hei ce faceți?
La media se află Din. Cum vi se pare?
Sper să vă placă și acest capitol și nu uita-ți dacă vă place povestea puteți să mă susține-ți cu un vot.
Pute-ți trece și pe la cealaltă carte a mea ~ Mă bucur-proză scurtă și să o susțineți și pe ea cu un vot.
Următorul capitol se va publica mâine. Nu uitați că postez în fiecare zi.
Xoxoxo..