Dragoste pierdută

Semnifici raiul

     Neața, iubito..

  Sună telefonul, e Eden. Mă grăbesc să-i răspund și mă așez pe pat.

     Convorbire telefonică

•Neața, iubito. Ce faci?
•Neața. Tocmai ce am mâncat cu Emm. Tu ce faci?
•M-am trezit și am zis să te sun, căci îmi e dor de tine și de-a bea ce ne-am văzut aseară.
Ai ceva în program azi?
•Și mie îmi e dor, Eden. Nu am nimic de făcut astăzi. Ce-ai zice să vii pe la mine mai încolo se ne uităm la un film împreună cu Emily?
•Sună bine. Chiar am să vin, nu am văzut-o pe Emm săptămâna asta deloc. Aduc eu popcornul.
•De acord, dragule. Ne vedem mai încolo!
•Pa iubito. Te iubesc!
•Și eu te iubesc, iubitule!
•Eu te iubesc mai mult!
•Iar eu cel mai mult!

                Apel încheiat

Mă pregătesc repede și îmi iau o bluză mai lungă care să îmi acopere și fundul și renunț la pantaloni, căci bluza era destul de mare și arata ca o rochie pe mine.
Îmi prind părul într-un coc lejer lăsându-mi la iveala câteva șuvițe rebele.
Cobor grăbită și îi spun lui Emm că Eden va sosii încurând.

-Vann, eu am să plec pe afara. Dar mai târziu. Am să-l văd pe Eden și după am să plec.

Îmi spune cu glasul ei copilăros și nu ai cum să n-o adori când îi vezi mutra simpatică de piticanie.

-Ok, Emm. Dar unde te duci și cu cine? Cât stai? o întreb încercând s-o enervez, căci e așa drăguță când e furioasă.

Daca ar știi Din cum se maimuțărește, off..

-Oo, mai ușor. Mă duc cu Leonora la Mall.

   Îmi spune amuzată de atitudinea mea de mamă îngrijorată pentru puiul ei.

-Mergem să ne luam haine și să ne mai plimbăm. Mai schimbăm și noi aerul. O sa stăm câteva ore, nu știu sigur.
Îmi spune explicit și hazlie făcând mișto de mine.
  În caz că voiai să întrebi, nu, nu vor fii și baieți. Va fii doar Spencer. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji.

Îmi spune, părând foarte convingătoare.

-Voi ajunge înainte de unsprezece, doar știi că nu îmi place să mă culc mai tarziu de douasprezece .

Asta a fost ultima ei remarcă și pleacă veselă spre camera ei.
Mă abțin să nu râd la ce moacă de ștrumf are și cum îmi oferă ea mie explicații, știe deja că am încredere în ea și că nu mă dezamăgește.
Îmi dovedește asta în fiecare zi.

  Aud soneria și mă grăbesc să deschid ușa, nu vreau să-l fac pe iubitul meu să aștepte.
Da, chiar așa, pe iubitul meu.

-Buna, iubito. Îmi spune emoționat și intră în încăpere întinzându-mi un trandafir alb superb.

-Cu ce ocazie iubitule? il intreb mirosind floarea mirifica ce imi e daruita mie.

-Pentru puritatea ce o emani prin fiecare por. Pentru frumusețea și naturalețea ta. Pentru tine iubito. Pentru că te iubesc.

  Îmi spune privindu-mă așa cum Din obișnuia s-o facă.
În acel mod, în acel fel în care numai jarul cel verde mă poate arde din priviri.
  Mă îndrăgostesc și mai tare de el atunci când mă surprinde cu momente tandre. Cu gesturi mici și nesemnificative, dar care merită totul.

   Se apleacã și mã sărută așa cum nimeni nu a mai făcut-o.
Buzele lui le apasă lent pe ale mele și mă copleșește cu tandrețea din sărutul nostru.