Dragoste pierdută

Îmi pare bine

  
    Dedicată lui AlinaFlorentina13

         
         
           Iubito, el este Din.

  Inima mi-a înghețat la auzirea numelui. Ridic privirea si văd aceași față familiara mie.
Aceași privire de smarald, același jar verde ce mă străpunge până în adâncuri.

  Am încremenit, am rămas ca și o stană de piatră. Sufletul mi-a părăsit corpul la vederea lui.

Cum e posibil?
Cum e posibil ca el să se afle aici?

A murit acum patru ani.

Cum e posibil să fie în viață?

  Eu nu mai pot, nu mai pot rezista.

Cum pot să mă întâlnesc cu iubitul meu mort de patru ani? Cum e posibil așa ceva?

-Vann, ești bine? Iubito ești palidă.

Normal că sunt palidă, tocmai l-am văzut pe fostul meu iubit care trebuia să fie mort.

Aud printre gânduri vocea iubitului meu. Tresar, tresar dar nu-mi pot lua privirea de la el.
  Nu pare deloc surprins să mă vadă.
  Măcar se controlează mai bine ca mine. Dar cum aș putea să reacționez la o asemenea întâlnire?

-Iubito, el este noul asociat al tatei, iar ea este Marissa, logodnica lui.

  Din este în viată, iar fata de lângă el este chiar logodnica lui.    Cum se poate așa ceva?
În toți acești patru ani el defapt nu era mort?
Nu mai înțeleg nimic?
Cine naiba ar înțelege?

Mă abțin cu greu să nu plâng. Cum aș putea să-mi revin?
El tocmai a revenit în viața mea, după patru ani de doliu.

Tocmai acum s-a gândit să reapară? Nu s-a gândit deloc la mine în toți cei patru ani?
Se pare că nu, căci dacă se gândea nu apărea acum după toți acești ani. Nu se mai prefăcea mort.

Cum am putut să trăiesc patru ani în durerea asta?
  Nu m-am zbătut degeaba și nu mi-am călcat pe inimă degeaba patru ani, doar ca să vină el acum și să distrugă tot ce am construit.
 
  Tot ce am uitat, am îngropat odată cu el și inima mea.
  Se pare că doar inima mea a fost îngropată, căci el după cum se vede e în picioare, în fața mea,   viu.

Nu-mi vine să cred că în toți acești patru ani am trăit în minciună.
M-am învinovățit și eram cât pe ce să spun adio.
Eram dispusă să mă întorc la el, acolo sus, dar mai bine că nu am făcut-o căci nu avea cine să mă întâmpine acolo.

  Am plâns seară de seară și
mi-am pus lacăt la inimă timp de patru ani, pentru el.
  Nu m-am îndrăgostit degeaba ca acum să vină el și să strice totul, să-mi dea lumea peste cap și să mă distrugă de tot.

Cum a putut să facă așa ceva? Cum a putut să mă părăsească și să mă facă să cred că era mort?

Cum a avut conștiința împăcată atâția ani când eu îl plângeam și îi rosteam numele constant?    Când eu am intrat în depresie din cauza lui și că de-a bea am ieșit?
 
  Am crezut că era numai vina mea când defapt era, vina era numai a lui. E vina lui.
El e singurul vinovat pentru tot ce am pătimit acești patru ani.
El e de vină pentru tot.

M-a părăsit, nu ia păsat de sentimentele mele. De ceea ce aveam să simt cât timp l-am crezut mort.

-Îmi pare bine de cunoștință, domnișoară Vanessa. Îmi spune fără niciun pic de rușine.

-La fel. îi spun cu un zâmbet fals. Trebuie să scap cât mai repede de aici.
 
   Din e complet schimbat.
Nu mai e omul de care m-am îndrăgostit. Și partea rea e că nu cred că a fost vreodată...

                      *****
Capitol nou..doar pentru voi...
   Deci Din a apărut..hmm..
Cum vi se pare aparitia lui? A făcut bine că s-a întors?
  Aștept părerea voastră în comentarii!
  V-am pupat bye!!