Dragoste pierdută

Te cred

 
  Perspectiva lui Eden

După ce am văzut-o pe iubita mea cum urcă speriata scările spre etaj, întreaga mea atenție s-a ațintit asupra nemernicului de Din.
  Mă napustesc asupra lui și îi prind gulerul de la cămașă in pumnii mei.

-Ce tot încerci să faci? Cum poți minții în legătură cu așa ceva? Am încheiat pactul ăsta din primul moment în care am
văzut-o pe Vanessa. Știi prea bine ca nu am putut să rezist nici macar o saptămână facându-i rău, d-apoi patru ani. Am ținut la ea și nu i-am spus pentru binele ei, să nu crezi niciun moment că am făcut-o pentru tine.
Cum poți face asta? Chiar nu îți pasă că îți bați joc de sentimentele ei?

Îi spun cu ură în glas, îmi e scârbă de oamenii ca el, oamenii care cred că se vor simții mai bine dacă fac rău cuiva. Cred că dacă cineva se prăbușește ei se vor ridica de la sol. Dar nu-i așa.
  În loc să-i pui piedic mai bine îi pui scară, așa devii cu adevărat superior. Atunci poți crede cu adevărat că ești diferit, special.
  Nu te face să pari mai puternic dacă faci pe cineva să se simtă ca ultimul om.

Îți spun eu, bunătatea și adevărul înseamnă artă, dar din păcate nu putem fii toți artiști.

-Dacă eu nu voi fii cu Vanessa, atunci tu de ce să fii? De ce tu să ai ceva ce eu nici măcar nu mai pot visa?

Îmi spune cu o răzbunare deșartă, ii se poate citii ura în ochii lui injectați.

-Ai spus bine, "nici măcar nu mai poți visa". Nici măcar să nu încerci să visezi. Îți jur că îți voi bântuii mințiile și vei avea parte de cele mai înfricoșătoare coșmaruri ale tale.
Acum cară-te din casa mea.

Îi spun aproape scuipând cuvintele și văd cum se îndreaptă spre ușă.

-Ohh, încă ceva! Eu am fost primul bărbat din viața Vanessei, așa că baftă cu asta, amice!

Îmi zice cu îngâmfare în glas și aproape că sunt cât pe ce, să sar pe el și să-i pocesc moaca aia a lui, hidoasă.
Ard de dorință să-i văd chipul plin de sânge, dar îmi aduc aminte că iubita mea e sus și încerc să mă abțin.
Mă duc spre Din îi trag un pumn cât să mă țină minte toată viața lui.

Privesc cum firicelele de sânge își croiesc drum spre bărbia lui.
Nu pot să exprim fericirea ce o simt când îl văd că plătește pentru fapta lui. Nu a primit nici jumătate din cât merită pentru tot ce i-a făcut Vanessei.

Poate par sadic, dar răbdarea mea are o limită, iar acest om o întrece cu desăvârșire.

-Să te ia naiba! Ești un nebun! Pleacă dracu din casa mea.

Îl împing pe ușă afară și încui rapid. Mă simt ușurat pentru tot cea ce i-am făcut, dat tot mă învinovățesc că nu am prevenit-o pe Vann.

Mă îndrept spre dormitor, intru în cameră si pot să observ că Vann a adormit. Se pare că cearta mea cu nebunul de Din a durat ceva mai mult decât mi-am închipuit.
  Mă așez încet lângă ea cât să nu o trezesc și îi mângâi delicat obrazul ei îmbujorat.

Este atât de frumoasă. Chipul ei pare pictat de un înger. Ea însuși e un înger. E atât de pură, atât de firavă, atât de gingașă. Îi curge imposibilul prin vene și se pare că m-a injectat și pe mine, căci e imposibil să nu treaca un minut în care ea să nu îmi acapareze mințile.

  Are o personalitate atât de încurcată, de neînțeles. Plânge mai tot timpul, dar totuși pretinde că nu-i pasă. Cred că e singurul mod prin care se descurcă, deși câteodată îți e greu să spui că are vreo inimă. Atât de rece e. Se aseamănă cu un demon care își iubește întunericul, care te omoară doar dintr-o singură privire.
Oh, acea privire..
Și dacă ajungi să te îndrăgostești de această furtună, nu există cale de scăpare.

Iubirea pe care i-o port e nemărginită. Îmi doresc să simt această iubire, alături de ea pentru totdeauna.

Observ că deschide ochii și că mă privește cu fața ei confuză.
Mă întreaba din priviri ceea ce tocmai s-a întamplat mai devreme.

-Iubito, știu că ești îndreptățită să spui orice, poți să nu mă crezi. Ai completă dreptate, dar te rog ascultă-mă până la capăt și după ești liberă să alegi ceea ce vrei tu.  
Să mă alegi pe mine sau pe el.
Îi spun sincer și vad cum dă aprobator din cap în semn de a mă face să încep.

***
După aproape o oră în care am vorbit doar eu, despre mine si Din.
După ce mă punea să fac, si să-i spun. I-am spus și că uneori mă amenința cu viața ei ca să fac anumite lucruri, unul din ele a fost chiar de seara trecută  în care m-a amenințat că dacă nu îl prezint ca și cand ar fii prima data, nu o voi mai vedea pe Vanessa, niciodată.
  După toată povestea asta dramatică, am terminat și am putut citii încredere în ochii ei, îmi zâmbea.

-Eden, dragule știu totul. Am auzit toată discuția ta cu Din, de mai devreme. Te cred, iubitule, știu că ești cel nevinovat. Am vrut doar să văd cum îmi povestești si nu mi-ai ascuns nimic, iubitule.
Te iubesc!

  Îmi vine să o sărut încontinuu..cum poate fii așa de hoață? Mincinoasă mică ce e...

-Cum? Adică eu am stat o oră
să-ți povestesc toate ăstea când defapt tu știai totul?
Să vezi ce-ți fac!

Îi spun și încep să o gâdil și să o sărut în același timp.

  '''''''''''''''''''''''''

   Bună. Un nou capitol doar pentru voi. Cum vi se par lucrurile prin ochii lui Eden?
Sunt complicate?
Aștept părerea voastră în comentarii despre capitolul de azi.
  Și la fel și la cel de mâine.
  Pupici..bye!