Dragoste pierdută

E timpul

 
  Ies val-vârtej din încăpere, trântind ușa în urma mea.
Mă îndrept cu repeziciune spre Eden.

-Du-mă acasă! îi spun cu greu, abținându-mă să nu plâng.

Ne îndreptăm spre ieșire și ajungem la mașină. Eden îmi deschide portiera fără să mă întrebe nimic si intru rapid înăuntru.
Mà cunoaște destul de bine încât să tacă din gură. Și-a dat seama că sunt nervoasă și că nu am chef să-mi vărs nervii pe el.
 
La radio a început melodia
Same Old Love de Selena Gomez.
Mi se potriveste perfect pentru situația în care mă aflu.

Take away your things and go
You can't take back what you said, I know
I've heard it all before, at least a million times
I'm not one to forget, you know

I don't believe, I don't believe it
You left in peace, left me in pieces
Too hard to breathe
I'm on my knees right now

I'm so sick of that same old love, that shit, it tears me up
I’m so sick of that same old love, my body's had enough
Oh-oh-oh (that same old love)
I’m so sick of that same old love..

  Stau cu capul lipit de geamul mașinii, murmur versurile melodiei și număr picăturile timide de ploaie ce și-au făcut apariția pe suprafatlța sticloasă.
 
În scurt timp ajungem în fața casei mele. Melodia s-a sfârșit odată cu resentimentele mele.
  Cobor din mașină și mă îndrept spre ușă. Eden coboară și el și mă ajunge din urmă.

-Vann, stai! Știu că nu îmi vei spune ce ai pățit, cel puțin nu acum. Dar vreau să știi că îți voi fii mereu alături, te voi iubii necondiționat orice s-ar întâmpla.
Îmi spune cu ochii lui sinceri și mă sărută lung pe frunte.

  Se întoarce pe călcâie și pleacă spre mașină. Eu deschid ușa și intru în casă. Emily deja doarme așa că voi merge încet ca să nu o trezesc.

Intru în camera mea și încui ușa.
Mă dezbrac rapid de rochia ce mi-a torturat corpul. Și oftez ușurată atunci când corpul meu este iar liber.

Intru în baie pregătită să îmi fac un duș.
Las apa rece să curgă să îmi spele rănile însângerate ale inimii. Îmi vine să urlu de durere.

Inima mie arsă pe jar, pe acel jar verde.

După atâția ani durerea a revenit, doar că e mai puternică ca în ziua înmormântării, e o durere ce o simt în torace, e ca și cum aș fi gata să mă prefac în cenușă.
E ca și cum cineva m-ar înțepa cu un fier încins chiar în inimă, și ar adânci mai mult, și mai mult, și mai mult.

Simt cum toți demonii din mine au înviat odată cu el, au ieșit la iveală și și-au făcut de cap cu sentimentele mele.
E o durere continuă, inima mi-a fost frânta din nou, de aceași persoană. Nu am fost capabilă să mă apăr de această durere ce persistă, iar și iar.

Plâng, plâng. Lacrimile mele sărate se amestecă cu apa rece a dușului.
Mă las pe vine și alunec proptindu-mi spatele de geamul aburit.
Inima mea nu ar mai rezista unui asemenea șoc. Practic am trăit al doilea cel mai mare șoc din viața mea.
Primul a fost atunci când am aflat că a murit și acum al doilea e că se află în viață.

                  Ironia sorții.

De ce ne temem nu scăpăm.
Viața îmi joacă feste, nenumărate feste. M-am săturat de această suferință, de această durere.

Patru ani am stat închisă în casă. Mergeam doar la mormântul lui și înapoi în casă.
M-am uitat pe mine cea din trecut, cea care era fericită. Am lăsat ca monotonia asta plictisitoare să-mi acapareze viața.

Știi ce, nu am mers degeaba la mormântul lui, l-am îngrijit am vorbit cu el, ca acum să aflu că defapt vorbeam singură.
El era cu logodnica lui, pe undeva și își făceau planuri de viitor, fără să știe că eu îi duc dorul, fără să-i pese măcar.
 
  Am îndurat destul. E timpul să mai sufere și el.

∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆∆

Hei dragilor, știu că vă întrebați de ce ați citit același capitol. Îmi cer scuze! A apărut o problemă și capitolele s-au încurcat între ele și am fost nevoită să le șterg, fiindcă nu mai erau în ordinea corectă.
  Dar le voi pune din nou.
  Sper că va plăcut capitolul din perspectiva lui Eden, s-au schimbat multe și am vrut să vedeți cum vede el lucrurile.
 
Vot dacă vă place capitolul
V-am pupat, bye!!!