Dragoste pierdută

Vreau să-ți prezint pe cineva

-Iubito, eu sunt. Deschide! mă liniștesc la auzirea vocii iubitului meu.

Mă simt mai bine acum.

Mă îndrept spre ușă și îl întâmpin pe Eden. Când mă zărește un zâmbet strengăresc îsi face apariția pe chipul lui.
Ochii lui de smarald încep să lucească la vederea mea.

   -Vann, arăți fantastic.
    Ești foarte frumoasă, iubito.   
Toți bărbații de la petrecere o să  fie invidioși că ești a mea.       Scumpo, o să eclipsezi toate doamnele și domnișoarele de acolo cu trupul tău de fotomodel. Îmi spune și mă sărută pe frunte.

   Este așa de mândru că mă are. Îl iubesc pentru simplul fapt că mă prețuiește, că mă face să mă simt iubită și că mă înconjoară cu toată dragostea lui sinceră.

Noi suntem ca doi copii îndrăgostiți, dar o să creștem și o să ne maturizăm împreună.

-Mulțumesc, iubitule! Mergem? Îl întreb entuziasmată și închid ușa în urma mea.

-Da, desigur! mă prinde de mână și mă conduce până la mașină, deschizându-mi portiera.

Intrăm amândoi și pornim mașina.

  Să înceapă petrecerea!!!

Eden gonește pe șosea.
Din când în când îmi mai trage câte o ocheadă.

  Mă tot gândeam la mesajul de mai devreme. Se pare că nu e o greșeală.

Aveam să mă întâlnesc cu trecutul?
Ce trecut?
Care parte din el?
Cu cine urma să mă văd?
Ce urma să se întâmple?

O serie de întrebări fără răspuns mă tot măcinau. Nu puteam
să-mi iau gândul de la presupusa persoană ce-mi trimisese cele două mesaje.
Cine era defapt?
De unde mă știa, și defapt ce anume voia de la mine?

  Eram confuză și curioasă în același timp.
Voiam cu nerăbdare să aflu despre ce este vorba, dar îmi era teamă de ce avea să se întâmple.

Ceva mă reținea. Conștiința îmi tot juca feste.
Mă făcea curioasă, iar apoi îmi dădea sentimentul de teamă.
Mă făcea să vreau, dar să nu fac nimic.
Mă exaspera. Era un lucru atât de frustrant pentru mine.

  Îmi plăceau misterele, dar îmi era frică să le deslușesc.

După ceva timp în care Eden a condus și o tăcere aprigă s-a lăsat în mașină, am ajuns și la el acasă.
Am coborât și am intrat în imensa lui casă.

  Blugii negri pe care îi purta, tricoul alb și sacoul negru se potriveau perfect cu rochia și sandalele mele. Eram în contrast.    Tricoul alb îi scotea în evidență formele bine lucrate la sală, iar sacoul cu mâneci trei-sferturi îi contura perfect, brațele.
 
  Mă făcea să-l sărut încontinuu. Era așa perfect.

  Toată lumea era la câte o masă, dar erau fără scaune. Era un decor drăguț, tineresc.
Mi-a surâs ideea.

Am mers la o masă unde erau și părinții lui Eden.
   În toți acești patru ani de când eu și Eden ne cunoaștem, părinții lui, Esme si Carlisle Turner ne-au fost mie și surorii mele, mamă și tată.

Întotdeauna au fost grijulii și
ne-au ajutat mereu. M-au simpatizat și acum că știu că eu și Eden formăm un cuplu, sunt cei mai fericiți.

-Vanessa, Eden! Bună, dragii mei!  Esme bucuroasă vine și ne strânge în brațe.
  Ce faceți? ne întreabă grijulie, ca de fiecare dată.

-Suntem bine, mamă. îi răspunde Eden neinteresat.

-Vanessa! Emily ce mai face?
E bine? Îmi e dor de ea. Sper să o văd curând!

Esme a fost mereu interesată de mine și de sora mea. S-a oferit chiar și să-mi plătească facultatea. Îi sunt recunoscătoare.
 
  După moartea bunicii Trina, ea ne-a ajutat cu totul până să ne stabilizăm și eu să-mi găsesc de lucru temporar, căci din toamnă voi lucra așa cum mi-am dorit dintotdeauna, ca și medic chirurg. 

-Este bine, vă așteptăm cu mare drag în vizită. îi spun bucuroasă și ne îmbrățișăm încă o dată.

Mama lui Eden este o femeie foarte frumoasă. În ciuda faptului ca a trecut cu puțin de vârsta a două, arată cu câțiva ani mai mare decât mine.
Înafară de ridurile ce și-au lăsat amprenta pe chipul ei alb ca spuma laptelui.
 
  Acei ochii verzi pe care fiul ei
i-a moștenit de la ea, îți emană blândețe și înțelepciune.
Are un corp suplu și un păr negru ca abanosul, multe trăsături ale feței le-a moștenit Eden de la ea.
În rest arată aproape ca și Carlisle. Întradevar nici el nu arată de vârsta lui, dar nici de vârsta lui Eden nu arată, la fel e și Esme.

  Eu și Eden ne îndreptăm către o altă masă, undeva mai departe.

-Vann, vreau să-ți prezint pe cineva.
Îmi spune Eden și mă trage aproape de o masă, unde se aflau două persoane.

             Iubito, el este Din.

Hei..ce mai ziceți?
Cum a foat capitolul de ieri?
Va plăcut?
Acesta de azi, s-ar putea să vă lase urme de curiozitate în gând, dar stați liniștiți ca ve-ți afla cât de curând.

Cine credeți că este acest Din? Acel Din, din trecut? Sau, o persoana necunoscută?
Aștept răspunsul vostru în comentarii..chiar sunt curioasă să văd ce credeți..

Pupicii...bye!!!