Dragoste pierdută

Într-un final

  Rămân blocată când aud vorbele ce tocmai i-au ieșit pe gură. Văd cum Bruno și Marco se crispează și strâng din dinți.
Se uită la Tiana parcă reproșându-i ceea ce tocmai a făcut.

-Cum adică într-un final? Întreabă Eden confuz și pot să-i văd curiozitatea ce ii se citește în irisul lui verde.

  Bruno și Marco se abțin să nu râdă la fața Tiei, e așa fricoasă. Eu sunt așa furioasaă..

-Asa-i. Tia, hai în bucătărie să mă ajuți cu sucurile!
îi ordon să vină în bucătărie, chiar trebuie să discutăm.
Ce-i în capul tau? Eden nu știe ce s-a întâmplat. Inca nu i-am povestit de Din.

Îi reproșez faptul că aproape eram cât pe ce ca iubitul meu să afle toată povestea. Încă nu e timpul. Am să-i povestesc, dar nu acum. Avem altele mai importante de făcut.

-Știu, Vann și îmi cer scuze.
Mi-a scăpat!
rostește simțindu-se în glas teama de dezamăgire pe care eu tocmai o simt în suflet.

Ne întoarcem în sufragerie și continuăm seara ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
  Făcându-se ora 12, ai mei pleacă rămânând doar eu cu Eden.

-Iubito, cred că în seara asta am să mă duc acasă. Vin mâine de dimineață să te iau și mergem spre facultate. Ok?
Îmi spune obosit.

Se vede că ochii lui roșiatici cer cu nerăbdare perna pentru a se istovii după o zii lungă.

-Desigur. Noapte bună, iubitule! îi spun cu o voce drăgălașă și
zâmbetul lui nu întârzie să apară.

-Noapte bună, prințesa mea irascibilă!

Mă sărută dulce pe buze și pleacă spre mașina lui. Îi fac cu mâna când intră în mașină și pornește. Gonește pe șosea și în câteva secunde dispare din aria mea vizuală.

La câțiva metri distanță vad două siluete în umbră.
Este sora mea și cu Spencer.
  Se apropie de casă. Închid repede ușa și sting toate becurile.

Mă duc în bucătărie și crap geamul atât cât să aud ce spun. Geamul de la bucătărie dă în partea dreaptă a curții din față, iar eu pot auzi tot ce spun.

Îi pune mâna pe gât și o trage ușor spre el. O sărută atât de delicat, încât îmi aduce aminte de Eden și mi se face dor de el.
  Sora mea tocmai s-a sărutat cu Spencer, cu prietenul ei cel mai bun din copilărie.
  Se pare că dragostea asta nu a răsărit așa peste noapte, se poate observa că e mai demult.

  Nici nu observ când sora mea și Spencer își iau la revedere și se mai sărută o dată, el spunându-i ceva la ureche, apoi sărutând-o pe gât.

Mă deștept când ușa de la intrare se închide. Ies din întuneric si pot să văd grimasa de teamă ce tocamai i-a apărut pe chip surorii mele.

-Treci la interogatoriu. Nu ieșim din camera asta până când nu îmi spui tot ce se întâmplă în viața ta.   îi spun dornică să aflu ce sentimente nutrește ea și cum anume se manifestă.

-Sunt împreună cu Spencer.
Totul a început încă din primul an de liceul. El fiind în aceași clasă cu mine. A început să-mi captiveze atenția răspunzând inteligent la ore. Știi că noi eram prieteni buni.    Și m-am îndrăgostit de sufletul lui bun, de modul în care mă privește și îmi dă acea senzație de
"totul va fii bine", m-am îndrăgostit de zâmbetul lui ce mă făcea și pe mine să zâmbesc, de ochii lui albaștri ce-mi cutreieră mințile si de faptul că mă face să simt toți acei fluturi ce-ți zburdă nestingheriți prin stomac.
Pur și simplu m-am îndrăgostit de el. Și îl iubesc.

  O lacrimă mi-a curs pe obraz în jos ajungându-mi în palmă. Tot ceea ce ea a spus mai devreme, de fapt a descris fără să vrea, iubirea pe care i-o port lui Eden.  E ascunsă în adâncul sufletului meu și doar el o poate vedea si simți.

  După câteva ore în care Emily mi-a povestit despre ea și Spencer am felicitat-o și am hotărât să mă culc.
Căci mâine este luni și trebuie să mă duc la facultate.
Eram în pat pregătită de somn și am auzit un sunet. Era telefonul meu. Primisem un mesaj.

E timpul să te întorci în trecut

                     ********
Hei ce faceți? Capitol nou..
Va place cartea? La media este Emily.
De la cine credeți că este mesajul? Sper că nu v-am lăsat în suspans..și dacă da..
Next-ul va veni probabil mai târziu, sau nu..
Mai vedem
  V-am pupat..bye!!!