Dragoste pierdută

În seara asta

Gonește pe șosea și pot să-mi dau seama că îmi mai aruncă din când în când priviri fugitive.
  Oprește mașina în fața facultății și își desface centura.
Mi-o desface și pe a mea atingându-mă delicat pe șolduri, apoi pe coaste.
Mă trage în poala lui și mă strânge în brate.

-Stai fără griji, iubito. Geamurile sunt negre, nimeni nu poate vedea ce se întâmplă în mașină.
Îmi spune în șoaptă Eden, continuând să mă strânga în brațe.

Mă năpustesc asupra buzelor lui și îl sărut cu patos. Eden îmi răspunde la sărut și îl transformă în unul încărcat de pasiune.
Ne retragem, iar buzele lui îmi sărută insesizabil pielea gâtului.

-E prima dată când o să ne arătăm ca și cuplu în public.
îi spun entuziasmată, dar temătoare în glas.

-Așa este. Ți-e frică? Ți-e frică de ce vor crede oamenii? mă întreabă dorind să știe ce urmează să facă și cum anume să se comporte, cum să ne comportăm amândoi ca și cuplu în public.

-Nu, iubitule. Atâta timp cât o să mă ții tu de mână. îi spun și îl sărut ușor pe gât.

-Te iubesc, Vann! Îmi spune cu zâmbetul pe buze și nu pot să îmi stăpânesc fluturii ce zboară prin interioriul meu atunci când văd sclipirea din ochii lui verzi.

-Și eu! spun cu zâmbetul pe buze.

-Și tu ce? mă întreabă Eden doritor să spun acele două cuvinte.

Nu îmi pot lua ochii de la el.
E așa de frumos, e un adevărat Adonis, e al meu. Mă iubește, pe mine mă iubește. Acest bărbat reprezintă pentru mine un adevărat zeu al frumuseții întruchipate.
Nu îmi pot controla dorința de  a-l privii non-stop, fără întrerupere. De a privii acel jar verde care mă secătuie de puteri. Mă arde pe dinăuntru.

Simplul fapt că mă atinge, îmi face pielea să se furnice. Mă face să tânjesc după atingerile lui. Oare el știe ce efect are asupra mea?

-Și eu te iubesc, Eden. îi spun fericită.
Ar trebuii să mergem la ore.
Se face cam târziu.
îi spun sărutând-ul încă o dată pe buze.

Ieșim din mașină și Eden mă prinde de talie și mă trage lângă el. Mergem unul lângă altul printre mulțimea de oameni ce
s-a alineat în jurul nostru și ne privește constant.
Sunt atât de mirați.
Eden se oprește în mijlocul mulțimii și mă sărută.

-O iubesc pe fata asta! spune țipând parcă vrând să vadă toată lumea cât de mult mă iubește.

Ne continuăm drumul și fiecare se duce spre clasa lui.
 
   După prima oră mergem la cantină.
Mă așez împreună cu Eden la masa unde stăteau Tiana, Bruno și Marco.

-Hei, ce faceți îndrăgostiților? Toată facultatea a aflat de voi.
ne spune Bruno amuzat.

-Suntem foarte bine. Veștile bune circulă repede. îi răspunde Eden cu mândrie în glas.

Îl prind de guler și îl sărut ca și cum viața mea ar depinde de asta.

-Voi ați uitat că sunteți la facultate, nu-i așa? Probabil vă imaginați că sunteți pe nu știu ce câmp, sau în vreo cameră.
ne spune Tia abținându-se cu greu să nu râdă.

-Tiana, termină cu glumele tale proaste.
îi reproșez cu dispreț în glas.

Uneori chiar întrece limita.

-Diseară mergem la o petrecere. La mine acasă.
E organizată de tata.
  Dacă vreți puteți să veniți și voi. ne spune Eden.

-Iubito, tu trebuie să vii, neapărat.    Nu accept vreun refuz.
  Îmi spune cu tandrețe și îmi sărută lobul urechii.

  Orele trec repede și eu plec spre casă împreună cu Eden.
Ajunși în fața casei mele.
Cobor, iar Eden mă sărută cast pe buze.

-Vin să te iau la opt! Îmi spune și pleacă lăsând o dâră de fum în urmă.

  Intru în casă și mă îndrept spre camera mea pentru a alege cu ce să mă îmbrac.
  Am trei ore la dispoziție până când iubitul meu vine să mă ia.
Aud un bipãit și îmi verific telefonul pentru a vedea cine îmi trimite mesaj.

  Este de la Eden.

Este o petrecere legată de afaceri.
Să porți ceva elegant, iubito.
Te iubesc! Ne vedem la opt.

Îl citesc și un zâmbet kilometric îmi apare pe chip la vederea celor douã cuvinte. "Te iubesc" mă fac să mă simt uimitor.
  Sunt doar două cuvinte și trezesc în interiorul meu senzații pe care eu nu le-am întâlnit până acum.
  
   Relația asta și iubirea pe care omul ăsta incredibil mă face să o simt este uimitoare.
Este o iubire necondiționată. Orice ar face, ce ar spune, nu aș putea în veci să-l urăsc măcar puțin. Nu pot să mă gândesc la altceva înafară de el.

  Mi-a invadat mințile și îmi ține inima, captivă.
Inima mea bate numai pentru el.     Îl iubesc.
Îl iubesc din tot sufletul meu.

    Pun telefonul pe noptiera, nu înainte de a-i trimite confirmarea mea.
Mă îndrept spre baie și îmi fac un duș rapid. Încep să mă machiez și îmi fac un machiaj cât mai natural care să-mi scoată ochii mei albaștrii în evidență
  Îmi aleg o rochie neagră, scurtă cam cu o palmă după genunchi, din dantelă, care vine cambrată, scoțându-mi formele în
evidență.
Îmi fac niște onduleuri lejere, care îmi cad pe umeri ajungându-mi până la jumătatea spatelui.

  Aleg să-mi acesorizez rochia neagră cu niște sandale negre și elegante și să port o poșetă micuță cu niște pietricele sclipitoare, ce se potrivesc perfect cu rochia ce are după decolteu câteva pietricele așezate într-un mod feminin.
  Îmi pun un inel și niște cercei cu diamante.
Mă uit la ceas și constat că mai am zece minute până când Eden să ajungă la mine.

  Cobor scările și mă așez pe canapea în așteptarea iubitului meu.

Deschid telefonul pentru ai scrie lui Emm că plec la o petecere și să nu mă aștepte. Îi mai scriu și să nu vina mai tarziu de 12 noaptea.

Aud sunetul notificării și văd că mesajul nu e de la sora mea, ci de la același număr necunoscut de aseară.

În seara asta, trecutul îți bate la ușă.

Citind ăstea mi-am auzit soneria de la ușă și m-am cutremurat. Dacă după ușă se afla cel care
mi-a scris acest mesaj?

Bun..dragii mei, capitol mai lung, plin de intrigă.
Sper să vă placă. Cine credeți că este autorul mesajului? Și cine credeți că este cel din spatele ușii?
Nu știu, vă las...să vă gândiți..😁😁
   
    V-am pupat..bye pisoiași!!