Dragoste pierdută

L-am regăsit

Mă uit în urmă după el și constat că nu se mai vede chiar deloc.
Mă îndrept spre ușa de la intrare și ciocăn entuziasmată.

Sora mea îmi deschide ușa, fericită și mă îndeamnă să intru. O ascult și pătrund în încăperea călduroasa și plină de lumină.

-Unde ai fost, Vann dragă?
Îmi spune curioasă să afle. Întrucât fiind surori, noi ne spunem tot și ne sfătuim una pe alta.

-Am fost cu Eden. îi spun entuziasmată și mă bosumflu imediat ce constat că nu are nicio urmă de interes pe chip.

-Hai să mâncăm, te-am așteptat cam mult să vii și sunt lihnită.
Îmi spune rapid și mă însoțește către bucătărie.

Când pășesc înăuntru un miros îmbietor de mâncare îmi acaparează toate simțurile și mă ține captivă în lumea poftelor.

-Arată delicios, Emm.
Îi spun complimentând-o și ea îmi zâmbește ștrengărește.

La cei cincisprezece ani pe care îi are pot spune că gătește destul de bine, uneori chiar mai bine decât mine.

Mă așez pe scaun și încep să mă înfruct ca să-mi răsfăț papilele gustative cu mâncarea preparată.

După o oră de la masă, eu si Emily am decis să ne uitam la un film.
Și nu orice film, ci unul de dragoste.
Ne așezăm pe canapea și pot să constat cu dezamăgire că sora mea e chiar prinsă în film, căci trăiește fiecare scena pe propia piele.
Mă amuză acest fapt și gândul îmi zboară către Eden.
Îmi aduc aminte că am vorbit acum o oră și jumătate și îmi scot telefonul din geantă, cu ideea că el mi-ar fii scris ceva.

Apuc telefonul și conștientizez că aveam dreptate, el chiar mi-a scris ceva.

Hei, iubito. Eu acum am ajuns acasă. Sper că stai în pat la căldurică. Gândul îmi zboară la tine. Ce mai zici?

Nu pot să neg că zbor de fericire că se gândește la mine, întrucât pielea mi s-a făcut ca de găină și fluturii s-au întors în speranța
că-mi vor domina simțurile inducând emoții.

Pun mâna pe telecomandă și opresc filmul, îl pun în pauză pentru ca sora mea să-l vizioneze mai încolo.

-Ce tot faci? Mă uitam la el! spune furioasă și face o mutră de copil răsfățat, căruia îi se respectă tot.

-Emily, trebuie să iți spun ceva.
îi zic total absorbită de gândul că el probabil se îngrijorează că nu-i scriu.

Emm, tresare atunci când aude ca i-am pronunțat întreg numele, căci fac chestia asta doar când sunt supărată pe ea sau am ceva important să-i spun.
În momentul de față, am ceva important de zis.

- Ok, te ascult. spune și ochii-i sclipesc de curiozitate.

- Sunt împreuna cu Eden! îi zic dintr-o suflare, și acum realizez că mă simt ușurată și bucuroasă să-i împărtășesc motivul fericirii mele

Mă privește duios, și răbufnește într-un râs isteric, ce mă cam sperie dar încerc să-mi păstrez calmul, căci e sora mea și știu că mai face și d-astea.

- Știam eu că într-un final ve-ți fii împreună.
Știam asta încă din prima zi a ta de facultate, din prima zi în care ai venit fericită acasă spunând că ai întâlnit un băiat nou și că din întâmplare ați devenit și cei mai buni prieteni.
Știam încă de prima dată când am văzut cum te privește și m-am simțit fericită, întrucât știam că el va fii acel băiat ce te va face să-l uiți pe Din și să te îndrăgostești.

Am tresărit la numele lui și o lacrimă și-a făcut apariția în irisul meu albastru.
O urmă de furie și tristețe și-a făcut loc printre camerele inimii mele și a putut să distrugă orice strop de fericire de mai devreme.

-Niciodată să nu m-ai spui așa ceva. Nimeni, niciodată nu mă va face să-l uit pe Din, nimeni.
spunând astea m-am năpustit pe scări și am urcat rapid, intrând în camera mea și trântind cu putere ușa.

M-am aruncat pe pat cu fața în așternuturile frumos mirositoare și catifelate, adâncindu-mi mai mult fața în perna netedă.

Eram îngrozită de tot ceea ce putuse să spună sora mea, mai devreme.
Daca Emily are dreptate și Eden m-a făcut să-l uit cu repeziciune pe Din.
Daca el mi-a șters o mare parte de dor din suflet și a înlocuit-o cu aroma dulce-amăruie a dragostei.
Oare Emily așa crede, că l-am putut uita pe Din?

Și cum anume aș putea, cum aș putea să-l uit pe cel care mi-a pus în funcțiune inima?
Cum aș putea să-l uit pe cel care m-a învățat să iubesc, să-l iubesc.

Nu aș putea să-l uit nici daca aș vrea. Îl iubesc, da îl iubesc și acum dupa patru ani de la incident.
Îl iubesc cu dor, căci dragostea noastră s-a pierdut pe drum, printre cruzile emoții ce mă făcea să le simt, ce îl făceam să le simtă.

Căci mi-am pierdut dragostea, pe drum, mi-am pierdut dragostea atunci când iubitul meu a închis ochii, atunci inima mea a murit odată cu a lui.
Mi-am pierdut dragostea cu scopul de a o regăsii pe drum.
Pe același drum, însemnat cu patimă și dor.
Căci Eden mă face să simt aceași dragoste pierdută, ce Din mi-a injectat-o în vene.
Aceași dragoste încărcată de dor atunci când ne revedem și același jar verde ce-mi străpunge sufletul cu o singură privire.

Pe măsura ce-mi aduc aminte de Eden și privirea lui, îmi aduc aminte de Din.
Sunt una și aceași persoană, întrucât au același caracter.
Poate că asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de el.
   Faptul că îi purtam deja dragoste după ce l-am privit prima oara mă face să cred că defapt nu m-am îndrăgostit iar, ci doar mi-am regăsit dragostea, dragostea demult pierdută.
   Dragostea pierdută pe drumul încărcat de dor și regrete, afundate în timp de-a lungul anilor.

L-am regăsit.
L-am regasit pe el, dragostea mea, sufletul meu pereche,
mi-am regăsit cealaltă jumătate a sufletului meu și inima mea a început să bată din nou.

A început să bată pentru el, pentru noi, pentru dragostea lui si pentru faptul ca mă face să simt totul la maximă putere.

Mă face să simt că-l iubesc, iar eu îl iubesc pentru asta.

**********

Hei..capitol mai lunnnggg
La media e Emily. Nu-i așa că e draguță?
Sper să vă placă capitolul.
Dacă vă place cartea m-aș bucura foarte mult dacă a-ți susține-o cu un vot.
Mulțumesc.
Cum vi s-a părut capitolul de ieri?
Next-ul mâine..
        Vă pup dulce!     Bye!