Dragoste pierdută

Fluturi în stomac

  Mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare de tine, atunci când mă gândesc la tine simt că inima mi-o ia razna și începe să bată ca nebuna.
Simt acei fiori predestinați pe șira spinării și acei fluturi ce zboară nestingheriți prin stomacul meu în căutarea adrenalinei.
  Atunci când te văd stomacul mi se strânge și rațiunea mea o ia la pas, grăbită spre gânduri negre.
În prezența ta aerul meu se împraștie si eu rămân fără suflu, absorbită de puteri.

  Sufletul mi-e gol, iar privirea mea o caută cu disperare pe a ta.   Fața îmi e palidă și obrajii îmbujorați, ochii mi-s înlăcrimați, iar pupila mea e dilatată.
  Privirea ta mă străpunge și îmi adâncește cu putere cuțitul în inima fără niciun resentiment.  Mâinile îmi tremură de emoție, abia mă mai pot mișca când te văd apropiindu-te încet de mine.
Îți simt respirația pulsându-mi pe gât și cum ochii tăi îmi urmăresc liniștiți următoarea mișcare. Simt cum te apropii lin de buzele mele și cum le mângâi ușor cu degetele tale lungi. Pulsul îmi accelerează si orice fărâmă de ratiune nu mi se mai adăpostește în gând.

  Îmi săruți buzele delicat și simt cum limba ta îmi cercetează fiecare părticică din cavitatea mea bucală. Te retragi încet, dar nu înainte să-mi plasezi ușor un sărut cast pe buze.
  Simt cum fluturii îmi zboară prin stomac prelingându-se aproape deranjant pe esofag și cum inima îmi bate mai mai sa-mi sară din piept. Se liniștește atunci când aud un murmur delicat părăsindu-ți buzele, acel Te iubesc atât de neînsemnat, dar care totuși poate să trezească în oameni atâta speranță.

  Atâta amar de vreme am poposit pe la uși ce-mi erau închise, căutând acea ruptură mică de univers ce-mi era predestinată mie, acea persoană ce avea să mă iubească necondiționat doar cu trup și suflet, acea persoană ce avea să-mi ofere acea siguranță de nedescris pe care nimeni nu mi-o poate dăruii, acea persoană care îmi va face inima să bată mai tare ca niciodată.
Acea persoană care să mă iubească.

Auzindu-ți murmurul buzelor m-am infiorat.

-Vanessa, te iubesc! spune Eden aproape șoptind.

Mă cutremur la spusele lui și după aproape zece minute de gândire îmi dau seama de gravitatea situației.
El mi-a spus că mă iubește, el,  Eden mi-a spus că mă iubește.

Nu-l credeam în stare să-și calce pe orgoliu și să-mi facă una ca asta.
Nu-l credeam în stare să fie capabil să iubească pe cineva, fiind foarte pretențios.

Și acum după ce analizez totul nu credeam că sunt în stare să mă mai îndrăgostesc de cineva, întrucât inima mea nu mai poate iubii pe nimeni, nu după ce am trecut prin atâtea, nu după ce pierderea lui m-a afectat atât de mult.

Ani la rând am plâns și ani la rând am sperat că se va întoarce. L-am așteptat patru ani, fără să-mi pierd speranța, dar el nu a venit.
Ma părăsit și odata cu el a plecat și inima mea, întrucât ea a refuzat să m-ai iubească vreodata pe cineva, așa cum la iubit pe el.

------------------------------------------------------

Primul capitol a fost publicat.
Sper să vă placă. Aceasta este prima carte pe care am început să o scriu, pe lângă Mă bucur care este o proză scurtă.
Puteți să intrați pe profilul meu și să o citiți și de ce nu să o și votați.
Să revenim la ale noastre. Voi publica câte un capitol pe zi.
M-aș bucura dacă ați susține această carte cu un vot.
Vă mulțumesc!