M-am trezit de dimineață, poate prea devreme. Am mers la baie și m-am uitat în oglindă. Părul îmi era răvășit și aveam cearcăne adânci sub ochi. Noaptea trecută am stat cu Jacob până târziu, bătându-ne cu pernele. Adevărul este că el este singurul băiat cu care vorbesc, pentru că eu nu prea am prieteni. Nu știu ce aș face fără el.
Mi-am lăsat cearcănele așa, însă părul mi l-am pieptănat și mi l-am prins într-o coadă de cal, în vârful capului. M-am spălat pe ochi și pe dinți, apoi am mers în camera lui Jacob și l-am zgâlțâit.
— Trezește-te, leneșule! am spus eu.
— Ăăm, ce? ... Alexis, ce faci? Cât este ceasul? întrebă el, somnoros.
— Este șase fără douăzeci. Peste o oră și douăj' de minute trebuie să te trezești.
— Ce dracu', Alexis, lasă-mă!
— Nu, tu te miști greu și mereu întârzii din cauza ta. Trezește-te!
Jacob a deschis mai bine ochii, m-a analizat, apoi a întrebat:
— Ce-i cu pijamalele tale?
— Nu mai ții minte că mi le-ai tăiat aseară? Mi-ai făcut găuri peste tot!
— Serios?
— Oh, mai lasă prostiile, idiotule. Trezește-te! spun, trăgându-l de păr.
După ce l-am trezit, am mers să mă schimb. M-am schimbat cu niște blugi scurți, lejeri și subțiri, și o bluză albă. M-am dus în bucătărie și am luat un măr, apoi m-am întors în camera mea pentru a mai sta pe telefon. Am intrat pe instagram să văd ce mai e nou, și am văzut o poză redistribuită de mulți din cei pe care îi urmăream.
„19 iulie 2017
FAN MEETING LA CONSTANȚA
vloggeri și gameri prezenți:
Tequila, Vasco, Selly, Frații Munteanu, Max, Magda și mulți alți YouTuberi ce abia așteaptă să te întâlnească!
ora 12:00, la Palatul Culturii"
Mă gândeam să merg și eu, doar ca să văd cum se înghesuie toți proștii pentru autografe și selfie-uri. Ar fi fost amuzant să-l văd pe Jacob alergând ca un disperat după Magda, având în vedere faptul că i-a văzut toate vlog-urile.
Ora 7 a venit cu repeziciune. Ținând cont că eu trebuia să merg mai devreme la școală, mi-am luat larevedere de la părinții mei care luau micul dejun în bucătărie și de la Jacob, și am plecat spre școală. Pe drum, m-am întâlnit cu niște foști colegi, care surprinzător, au rămas repetenți în clasa șaptea.
— Bună, Alexis! Ce-ți mai face perișorul? întrebă batjocoritor unul din ei. A mai crescut?
Am oftat, atunci când mi-am amintit ceea ce mi-au făcut într-a cincea. Mi-au tăiat părul cu foarfeca. Din fericire, a crescut la loc, însă am rămas marcată pe viață.
— Uite, bine. Dar creierul tău ce mai face? El a mai crescut? întreb și eu, pe același ton bajocoritor. Mă îndoiesc, din moment ce încă nu ai spus nimic care să aibă logică.
Băiatul a tăcut, iar eu mi-am continuat drumul. Ajunsă acolo, m-am întâlnit cu profesoara de geografie care îmi este și dirigintă. M-a salutat politicos și m-a condus în sala în care trebuia să pregătin proiectele.
— Sunt singura? Sau am ajuns prea devreme? am întrebat eu, când am observat că nu e nimeni în clasă.
— Colegii tăi nu au putut să vină. Te superi dacă ești singură?
