După ce am stabilit cum vom dormi, ne-am culcat. Vlad și Cristi au vrut să ne simțim ca acasă, așa că ne-a lăsat pe mine și Jacob să dormim în paturile din camera lor. De fapt, doar eu am dormit. Jacob a stat toată noaptea împreună cu Munteni și au jucat jocuri prostești, s-au uitat la filme și alte chestii. Pe scurt, au făcut o noapte albă. Au dormit decât o oră, după spusele lui Jacob. Eram prea obosită ca să-i întreb pe băieți unde sunt părinții lor. Cristi mi-a dat un tricou de-al lui, iar Vlad a scoticit cam un sfert de o oră după o pereche de pantaloni pe care o știa mică de el. Îmbrăcată cu hainele de la ei semănam cu o rap-eriță ciudată.
— Îți mai lipsește o șapcă și niște cercei rotuzi și foarte mari, spuse Jacob, mângâindu-și bărbia.
Am stat câteva minute și i-am privit neutră, iar apoi m-am lăsat puțin pe spate, mi-am încrucișat brațele și am spus:
— Yoooo!
Am râs puțin, iar după am mers la culcare. De dimineață, Vlad și Jacob dormeau în patul de jos, iar Cristi era lângă mine, în patul de sus. După ce s-au trezit toți, Jacob mi-a explicat cum de am dormit cu toții la grămadă. A spus o poveste lungă și plictisitoare despre cum s-au prefăcut că au băut wiskey, dar de fapt au băut apă cu lămâie, și s-au îmbătat. După ce am luat micul dejun în comun, ne-am schimbat cu toții în camere separate, bineînțeles, iar apoi am pornit la drum, spre casa noastră.
— Nu credeți că violatorul s-ar putea să ne cunoască? Dacă ne vede prin oraș? întreb eu, îngrijorată. Dacă ne atrage într-un gang, ne dă cu ceva în cap, ne leșinează și apoi ne violește? Ah, dacă este bisexual?!
— Oh nu! Nu o să mai fim virgini? întrebă Jacob în batjocură.
— Ah, și dacă este bisexual, o să fie un viol î masă! spuse Vlad, pe același ton.
— O să îl castrez dacă se atinge de noi! a spus Cristi, doar că el nu a mai părut chiar așa amuzant precum Vlad și Jacob. Stai liniștită, nu las pe nimeni să se atingă de tine! a spus Cristi, punâdu-și mâna după gâtul meu.
I-am zâmbit, iar după câteva secunde de liniște, Vlad sparse liniștea și spuse:
— Vreți ca înainte să ajungem la voi acasă să mergem să bem un suc? Sau să mergem pe la Mc'?
— Nu știu, Vlad, spun eu.
Mâna lui Cristi încă se afla după gâtul meu. Mi-am strâns buzele într-o linie dreaptă, pentru ca mă simțeam puțin jenant. Mai devreme ne întâlnisem cu niște fane de vreo 16-17 ani de-ai Muntenilor. Iar ele erau încă prin preajmă și nu voiam să interpreteze greșit.
— Oh, te rog, Alexis! spuse Vlad, apucându-mi mâinile și strângându-le într-ale lui. Te rog mult! spuse, și începu să țopăie precum o fetiță de 5 anișori.
— Oh, gata. Bine, bine vin! Dar nu te mai comporta de parcă ai avea trei ani!
Vlad sări în sus de bucurie și mă trase de mâini spre mall, începând să alerge. Dar Cristi nu voia nici în ruptul capului să îmi dea drumul la gât.
Era o imagine ciudată pe care nu cred că voi putea vreodată să o uit. Era drăguț ce făceau ei pentru mine. Dar simțeam nevoia să fac o decizie. Să aleg. Să-l aleg pe unul din ei. Și ei se așteptau să fac asta cât mai curând. Dar nu știam dacă o voi putea face așa repede cum doreau ei. Cât am stat la masă cu ei, mă întrebam oare cât de nerăbdători sunt? Și eu eram nerăbdătoare să văd pe cine aleg, deși știam că îmi va fi imposibil să fac asta.
Poate că e mai bine dacă pun presiune asupra mea. Poate voi putea lua o alegere, rapid.
Dar cum îi puteam face pe băieți să pună presiune pe capul meu? Deși doctorul îmi recomandase să stau liniștită, nu aveam de gând să ascult. Dar apoi, o idee îmi răsărise în minte. Beculețul mi se aprinse brusc. Mi-am scos telefonul din buzunar și am tastat un mesaj pe sub masă pe care i l-am trimis lui Vlad, apoi am dat copy-paste și i l-am trmis mesaj și lui Cristi. Am rămas cuminte și am așteptat reacțiile băieților. Când au văzut că mesajul este de la mine, m-au privit ciudat, apoi au glisat amândoi în același timp spre dreapta. După ce au citit mesajul, m-au privit din nou de data aceasta mirați. Apoi s-au privit și ei unul pe altul. Am zâmbit pentru o secundă, apoi zâmbetul mi s-a transformat într-o linie dreaptă. După ce am primit câte un "ok" de la fiecare Muntean, am recitit mesajul.
„Vino mâine în parcul din apropierea blocului meu. La ora 8 dimineața. Am luat o decizie. Sper să fie cea bună"
Eram îngrijorată, pentru că de fapt nu luasem nici-o decizie. Planul meu era să pun presiune singură asupra mea, ca să pot lua mai repede o decizie pentru că niciunul din noi nu mai suporta așteptarea. Era cel mai stupid plan creeat vreodată, dar merita încercat. Chiar speram să iau decizia corectă...
__________
Guys, m-am mai gândit și am stabilit că vor mai fii doar două sau trei capitole până la sfârșitul cărții. Iar dacă vom strânge mai multe voturi, probabil vă voi pregăti și niște bonusuri. Abia aștept să citiți finalul! Am și eu atâtea emoți... Pe cine credeți ca va alege? Cum credeți că se va termina povestea?
