Am vrut să-l lovesc cu mătura, însă el s-a ferit rapid și a intrat după mine, în toaleta îngustă, și a încuiat ușa.
— Pleacă! țip eu, sprijinindu-mă de colțul cel mai strâmt, chiar în spatele veceului.
— Calmează-te și ascultă ce vreau să-ți spun! a țipat Vlad la mine, prinzându-mă de brațe. De ce nu poți să stai locului odată? a țipat el din nou, apropiindu-se periculos de mult de mine și zmucindu-mă.
— Nu, Vlad! Nu pot! am strigat eu printre lacrimi. Am greșit! Am greșit să fac cel mai tâmpit lucru pe care îl puteam face! Nu trebuia să încep să te privesc în alt mod, când știam că tu o placi pe Loren, trebuia să mă aștept, să fiu precaută, să mă gândesc și eu că ție îți place de altcineva! am continuat eu să zbier. Nu trebuia să ascult poveștile și planurile stupide lui Cristi! Nu trebuia să încep să te plac!
Nu am apucat să mai spun altceva. Gura îmi era astupată de buzele lui Vlad. Toți nervii, toată ura pentru Loren și pentru fițele ei, s-au destrămat prin acel sărut mărunt care a durat 12 secunde... După ce Vlad și-a îndepărtat fața, s-a așezat pe jos, gâfâind. M-am lăsat și eu în jos, sprijinindu-mă de perete.
— Cine? Cine ți-a spus că îmi place de Loren?
ÎNAINTE CU 4 ZILE...
— Tu ai venit îmbrăcată în pijamale? întrebă ea, plescănind o gumă, ca de fiecare dată.
— Taci scroafă blondă ce ești! am strigat eu, ridicându-mă de pe scaun. Dacă nu vrei să-ți fut una, taci!
— Cui îi spui tu să tacă, țărancă ce ești? întrebă Loren, strâmbându-se.
— Ascultă, domnișoară câcat ambalat, îți vei închide gura altfel ți-o mut la spate, am spus eu.
Imediat după aceea, am primit o palmă zdravănă. M-am uitat la ea cu dispreț, apoi am trecut pe lângă ea, lovind-o cu umărul.
— Au! a strigat ea, prefăcându-se rănită. Încetează să mă mai lovești!
— Iar vă ciondăniți? întrebă Vlad, venind către noi. Ce i-ai făcut de data asta? mă întrebă când o văzu pe Loren plângând fals.
— Ce i-am făcut eu?! mă răstesc.
— Mă tot lovește, se smiorcăi blonda. Chiar nu știu ce să mai fac. Încerc să mă înțeleg bine cu ea, dar mă jignește într-una!
— Alexis, de-ajuns! strigă Vlad, mergând către Loren, pentru a o ajuta. Dacă nu ești în stare să conviețuiești cu ea, ar fi bine să te retragi și să stai singură.
— Mi-a tras o palmă! am strigat eu, arătând către ea.
— O palmă?! se răsti blonda, îmbrățișându-l pe Vlad.
Când am văzut cum îl ia în brațe, am încremenit. Un nod imens mi se formase în gât, iar fluturii din stomac începeau să se zbată ca ultimile vaci care se pregăteau să nască.
— O palmă nu se compară cu bătaia pe care mi-ai dat-o! continuă blonda.
— Dar...
