După aproximativ o lună...
După ce ne-am întors din acea vacanță, eu și mama am mers direct la doctor, iar acesta ne-a trimis la psiholog, care ne-a recomandat să avem grijă să nu mă enervez și să nu pun presiune asupra creierului meu. Cu Muntenii nu prea am mai vorbit. Jacob a fost cam distant, iar de Loren și Angel nu mai știam nimic.
Într-o zi, stăteam în pat și mă relaxam, până mi-a sunat telefonul. Nu m-am uitat cine este și am răspuns.
„Gagica, ce faci?" întrebă Vlad, pe un ton ciudat.
— Bine gagicu', stăteam în pat. Sunt obisită, îi răspund eu, încercând să imit tonul. Tu ce faci?
„Bine. Eu și Cristi trecem pe la voi. Pregătiți-vă."
— Cum de v-ați pus de-acord?
„Eh, uite așa. Simplu. Ne vedem la voi în fața blocului."
— Bine, pa!
Înainte să închid, l-am auzit șoptind:
„Ce drăguță e!"
După ce l-am anunțat pe Jacob, m-am schimbat cu ceva mai lejer, și am ieșit în fața blocului. La scurt timp, au apărut.
— Hei! au strigat hei, iar apoi au venit să mă ia în brațe, pe rând.
Din perspectiva lui Vlad
Este atât de drăguță când este obosită. Are fățuca aia așa de drăguță, încât îmi vine să o mănânc. Tot ce vreau este să fie împreună cu mine, dar a spus că nu va putea alege nicioadată între mine și Cristi. De ce a trebuit să ne îndrăgostim amândoi de ea? Îmi pare atât de rău că a trebuit să trăiască toate acele clipe jenante acum o lună. Dar va vedea că va putea alege pe cineva. Și acela voi fi eu...
Din perspectiva lui Cristi
Nu-mi place cum se uită Vlad la Alexis. Îmi vine să-l strâng de gât, din cauza lui, m-am îndepărtat de ea. Mi-ar place să fie iubita mea, dar nu dă semne că m-ar alege ori pe mine, ori pe Vlad. Tot ce vreau este să o strâng în brațe.
— Ce-ați zice ca dacă după ce vine Jacob am merge la pizzerie? întrebă ea, zâmbindu-ne.
— Nu, mă doare stomacul, a spus Vlad, zâmbind.
Idiotule! Știi că iubesc pizza! Nici nu te doare stomacul. Mincinosulee!
Din perspectiva lui Vlad
Acum că am rezolvat treaba cu pizzeria, sa o invit să mergem pe plajă. Nu-mi place să o mint, nu mă doare stomacul. Dar nu îl pot lăsa pe Cristi să-și folosească glumele idioate despre pizza ca să o cucerească.
Din perspectiva Alexei
De ce pla lu' Duțu se uită așa unul la altul? Parcă ar vrea să se omoare. Ar trebui să spun ceva...
— Vreți să mergem pe plajă? întrebă Jacob, ieșind din bloc.
Vlad s-a arătat surprins, iar apoi a început să sară în sus de bucurie.
— Eu nu cred că pot să merg. Încă mi-a rămas apă în urechi de când ne-am întors din vacanță, a spus Cristi.
Din perspectiva lui Vlad
Aoleu, se pare că ăsta știe să concureze. Bine, Cristi! Facem cum vrei tu!
— Atunci haide să mergem în la un reastaurant! am spus eu.
— Ba nu, haide la piscină! mă contrazise Cristi.
— Parcă aveai apă în urechi!
— Și pe tine, parcă te durea stomacul!
Din perspectiva lui Jacob
Ar fi trebuit să-mi fac un sendvici înainte să plec! Acum îmi este foame! SĂ-MI BAG PICIORUL.
Din perspectiva Alexei
Lui Jacob îi chiorăiau mațele de foame, Muntenii se certau ca doi proști, iar eu stăteam între ei. Nu mai înțelegeam nimic.
— Haide să mergem la plajă, dar să ne dăm în comedii! am zbierat eu.
Toți s-au oprit din ce făceau și m-au privit, apoi au aprobat și am plecat împreună către parcul de distracții.
___________
Helău, mother fucker! Îmi cer scuze că a fost un capitol așa de scurt. Dar sper că v-a plăcut. În capitolu următor, cei patru merg în parcul de distracții. Scuze că v-am stricat surpriza, darr...ce credeți că se va întâmpla? Lăsați în comentarii înainte să citiți! Pupici!
