Pe malul mării, noaptea, după o zii lungă de distracții...
Din perspectiva Alexei
Stăteam toți patru pe nisip. Stelele străluceau pe cer, iar marea era foarte calmă. Cu câteva ore înainte, mama m-a sunat să ne anunțe că ea și tata vor pleca la București câteva zile, care s-ar putea să se prelungească. Era tipic. Întotdeauna, pe la mijlocul verii, pleacă și ne lasă singuri în casă. Dar atunci, era o veste bună pentru Jacob, pentru că i-a invitat pe băieți la noi, ca să facă o petrecere în pijamale. Și eu care credeam că numai fetele dau petreceri în pijama'... Eu aveam de gând să stau în camera mea și să dorm.
Revenind la subiectul de mai devreme...
Stăteam toți patru pe nisip. Stelele străluceau pe cer, iar marea era foarte calmă. Vlad și Cristi stăteau în dreapta și în stânga mea, iar Jacob își sprijinea capul de picioarele mele, care erau încolăcite în stil turcesc.
— Ce liniște e...spuse Cristi.
— Credeți că apa este caldă? întrebă Vlad, ridicând o sprânceană.
— Nu știu! a spus Jacob, ridicându-se. Hai să verificăm...
Toți trei s-au ridicat și au mers să își bage mâinile în apă. Când au văzut că e caldă, s-au uitat toti unul la altul, zâmbind, apoi s-au dezbrăcat rapid și au intrat în apă.
— Ce faceți? țip eu, acoperindu-mi ochii.
— Ei haide! strigă Vlad. L-ai mai văzut pe Jacob în chiloți, de ce nu și pe noi?
— Fiindcă Jacob este frate-miu! țip eu mai tare, încruntându-mă.
— I-ați mâinile de la ochi! Nu suntem în curu' gol, a spus Cristi.
Mi-am dat ușor mâinile la o parte când i-am auzit îndepărtându-se. Au intrat în apă și au început să țipe ca niște apucați. Am zâmbit, dar apoi am văzut niște lumini. M-am uitat într-o parte și am văzut un bărbat, îmbrăcat în roșu, cu o lanternă în mână. M-am panicat și m-am dat un metru înapoi, dar tipul m-a văzut și s-a îndreptat rapid spre mine.
— Ce faci aici? Ești bine? întrebă el, apucându-mă de braț.
— Da domnule, sunt bine, răspund eu, ridicându-mă panicată.
Mâna lui încă îmi strângea brațul.
— Știi că nu ai voie pe plajă la ora asta? întrebă el, îndreptând lanterna spre hainele băieților.
— Nu știam, îmi cer scuze...
— Cine mai este cu tine? întrebă , ridicând o sprânceană la vederea hainelor.
— Niște prieteni.
— Băieți?
— Da domnule.
— Cine sunt?
— Unul din ei este fratele meu, iar ceilalți doi sunt prieteni cu noi.
— Ei sunt în apă?
— Auzi, domnule în roșu, da' ce-i cu atâtea întrebări? Sunt la interogatoriu cumva?
— Domnișoară, te întreb pentru că nu ai voie pe plajă la ora asta. Și sunt salvamar, d-aia sunt îmbrăcat în roșu! Și nu-mi mai spune "domnule", am doar 17 ani.
— Ei bine, mie îmi pari mai bătrân, domnule marinar, comentez eu. Și dacă nu vă supărați, îmi vreau mâna înapoi!
— Gata, de-ajuns, copilă futută! a spus el, luându-mă pe un umăr. Mergi cu mine la secția de poliție, iar prietenii tăi pot venii și ei.
— Lasă-mă jos! zbier eu. Ajutor! Jacob! Ajutați-mă! Vlad! continui eu să țip. Cristi! Cineva! Dă-mi drumul, matahală!
— Alexis! aud eu un țipăt venind dinspre mare.
— Ajutați-mă! Vrea să mă violeze!
— Taci, nebuno! Ce prost-crescută ești.
— Viol! VioL! VIOL! AJUTAȚI-MĂĂ!
Băieții s-au grăbit spre mal. Până au venit ei, i-am tras un picior în burtă tipului, în timp ce-i dădeam cu pumnii în spate. Cei trei băieți uzi leoarcă s-au apropiat și l-au îmbrâncit pe tip. În timp ce Cristi m-a luat, Vlad și Jacob i-au distras atenția marinarului încăpățânat.
— Unde se duc? întreb eu, văzându-i cum se îndepărtează.
— O să se întoarcă. Întâi, trebuie să scape de el. Hai să le luăm hainele și să ne ascundem undeva până se întorc ei. Să sperăm că tipul nu cheamă paza de coastă.
Am făcut așa cum mi-a spus Cristi, iar apoi ne-am ascuns după o stâncă. După câteva minute, Vlad și Jacob au apărut. S-au îmbrăcat rapid, iar apoi Jacob a spus:
— Nu am câștigat prea mult timp. Hai să o ștergem de aici!
Am început toți să alergăm, dar l-am auzit pe tip țipând după noi. Jacob s-a uitat în urmă și l-a văzut alergând după noi pe marinarul acela.
— Fraților, haideți la noi! a spus Vlad.
— De ce? întreb eu.
— Locuiți prea departe și o să vă prindă. Noi locuim mai aproape, veți dormi la noi, iar mâine vă ducem acasă, a spus Cristi.
— Dar...
— Haide, Alexis! Ce mai aștepți? întrebă Jacob, prinzându-mă de mână.
Am alergat până la casa Muntenilor. Acolo am mai tras puțin aer, apoi am urcat scările. Ajunși în apartamentul lor, Cristi s-a trântit pe canapea.
— În ce rahat ne-am băgat? întrebă Jacob.
— Nu înțeleg, a spus Vlad. De ce a luat-o pe Alexis și nu a venit după noi?
— Eu am strigat că e viol. Nu știu câți dintre voi m-ați crezut! mă apăr eu, trântindu-mă lângă Cristi.
