— Stai, ce vrei să spui? întrebă Cristi.
— Vreau să-ți dovedesc că și fetele pot fi bătăușe, nu numai băieții, am continuat eu, păstrându-mi calmul.
— Alexis, eu nu dau în fete, spuse Cristi, punându-mi o mână pe umăr și privindu-mă în ochi. Dacă tu spui că știi să te bați, ok, eu și Vlad te credem.
— Ba nu mă credeți! Nu credeți pentru că sunt fată!
— Ba te credem, a confirmat Vlad.
— Atunci de ce nu vrei să te bați cu mine? Ți-e frică, sau ce?
— Alexis, eu nu refuz luptele pentru că știu că întotdeauna ies învingător, dar nu mă voi bătea cu o fată.
— Discriminare! am strigat, dându-i un pumn în burtă. Și să știi că ești foarte modest!
— Câcat, a spus Cristi. Doamne, ce pumn mi-a tras...
— Dacă te crezi bărbat vin-o și te luptă! am strigat, eu.
— Jacob, îmi pare rău dacă sor-ta ajunge la spital, a spus Cristi, apropiindu-se la mine.
— Filmează, repede, mai repede! a spus Vlad, dându-i pumni mici și îmbrâncindu-l pe Jacob ușor, în timp ce acesta ridica ușor telefonul, pentru a filma.
Cristi a început să alerge spre mine. Nu am reușit să mă feresc destul și mi-a dat un pumn puternic în braț. Am scâncit, și am mers spre el, prefăcându-mă că-i dau pumni spre față. Într-un moment de neatenție, i-am mai dat un pumn în burtă, făcându-l să se aplece. Am sărit în stil capră peste el și l-am împins, făcându-l să cadă cu moaca înainte.
— Mai par o fată acum? întreb, gâfâind.
Dintr-o dată, Cristi s-a ridicat și s-a năpustit asupra mea, trântindu-mă pe jos. Am scos un țipăt scurt, înainte ca șatenul să-mi imobilizeze mâinile. Amândoi gâfâiam puternic. Avea brațe puternice, nu-l puteam îndepărta. S-a apropiat mai mult, privindu-mă încruntat.
— Am spus că nu dau în fete...
— Ai dat, idiotule! i-am reproșat eu, printre dinți.
— Nu o să mai dau, a spus și s-a ridicat de pe mine.
S-a scuturat de praf, apoi m-a ajutat și pe mine să mă ridic și să mă scutur. Eu nu înțelegeam ce tocmai se întâmplase. Mă simțeam ciudat și puțin jenată.
— Ne-am împăcat? întrebă Cristi, întinzându-mi mâna.
— Da, murmur eu. Îmi pare rău că te-am bătut. De acum în colo te ciupesc până te învinețesc.
— Amintește-mi să nu te mai enervez.
— Moor, a fost grozav! a spus Vlad, apropiindu-se de noi.
— Aceeași pedeapsă este valabilă și pentru tine. Nu se știe când te confund cu Cristi, spun eu, mergând spre Jacob.
Voiam să văd filmarea. Jacob mi-a arătat totul, apoi m-am simțit prost că am reacționat așa. Așa că m-am întors pe călcâie și am mers către Vlad și Cristi.
— Cristi, vreau să-mi cer scuze pentru că am reacționat așa. Trebuia să mă abțin, dar de obicei, eu nu pot face asta așa că...m-am oprit când i-am văzut julitura imensă de pe față, care era înconjurată de alte mici zgârieturi. Eu am făcut asta?!
— Ce? întrebă Cristi, confuz
— Asta! spun, arătând către toată fața.
— Oh, mda. Tu ai fost. Dar hei! Este doar o zgârietură! a spus el, cu ochii umezi.
— Doamne, încetează! Știu că te doare sau de ustură, sau mă rog. Hai...ăm...la...nu știu.
— Hai la noi acasă, a spus Vlad.
— La voi? Eu nu pot veni.
— De ce?
— Pentru că...nu pot, am spus eu, făcând pași mici către blocul meu.
— Ba poți! Haide, te rog, Alexis! a spus Jacob.
— Scuze, dar...
Nu am apucat să termin, căci frații Munteanu m-au luat pe sus și m-au pus pe umerii lor. Adică practic, un picior de-al meu era pe umărul drept al lui Vlad, iar celălalt era pe umărul stâng al lui Cristi.
— Ce faceți?! Dădeți-mă jos! Mi-e frică! am spus eu, punându-mi mâinile pe capetele lor.
— Oh, e așa drăguță când se sperie! a spus Vlad. Odododoo.
— Vlad eu nu glumesc, am spus eu. Te rog, lasă-mă jos. Sunt grea!
— Ba de fapt ești surprinzător de ușoară! a spus el, zâmbindu-mi.
— Ba nu, sunt grasă! Trebuie să merg din nou la dansuri...dansurile! am zbierat eu, când mi-am amintit că în fiecare vară trebuie să fac dansuri sportive, ca să mă mențin.
Când mergeam la școală mă mențineam mergând un kilometru pe jos, către școală. Însă în vară, mă ocupam cu dansuri sportive. Trebuia să dansez din nou cu respingătorul de Justin. Câh.
— Jacob, dă-mi repede telefonul! am spus eu, întinzând mâna după frate-miu.
După ce mi l-a dat, am apelat repede la antrenor și am purtat o discuție cât de cât decentă cu el, având în vedere faptul că are doar 25 de ani și este un pervers nemaipomenit. Și stabilisem orarul.
După ce am plecat acasă, Jacob mi-a spus ceva ce l-a rugat Vlad să-mi spună...
