Eu și Angel am plecat la un fastfood din apropiere ca să cumpărăm mâncare pentru toți. Am sunat-o pe mama și a spus să nu faci prea mult efort până nu te întorci. Ne vedem peste cam un sfert de oră.
A doua zi...
După ce am mâncat, pe la ora 6, am mai stat câteva ore, iar eu și Cristi ne-am culcat. În ziua următoare am mers la plajă cu toții. Când am ajuns, era pur și simplu pustie, exact așa cum citise Jacob de pe net. M-am așezat pe șezlongul meu, și imediat după, lângă mine, s-a așezat Cristi.
— Continuăm cu planul? întrebă el, șoptit.
— Nu cred că mai e cazul. Nu mai vreau același circ ca aseară, am șoptit eu, înapoi.
— Haide, măcar să încercăm!
— Cristi, nu. Lui Vlad nu-i place de mine. Este clar. Nu vreau să mă mai rănesc singură, am spus eu din ce în ce mai tare. Hai să punem capăt aici! am spus eu în cele din urmă.
— Bună Alexis! Ce mai faci? întrebă Vlad, așezându-se lângă mine, pe partea cealaltă. Am auzit că v-ați despărțit! Hm...veștile circulă atât de repede!
— Ummm...
— Oh, ok. Păi atunci eu voi pleca, a spus, iar apoi s-a îndreptat către apă.
— Ce tip ciudat! a spus Cristi, strâmbându-se.
— Nu suport să-și bată joc de mine, am spus eu, cu ochii în pământ.
— Uite, știu că-ți place de el, dar nu ai putea măcar să-mi acorzi o șansă? Măcar să încerci cu mine?
— Cristi, ți-am spus...
— Te rog...
— Cristi, nu.
— Dar...
— Nu.
Cristi a lăsat capul în jos, s-a ridicat de pe șezlong, iar apoi s-a îndreptat către apă.
— Cristi! l-am strigat eu.
El și-a întors ușor capul către mine. Eu i-am zâmbit și am continuat:
— Rămâi cel mai bun prieten al meu!
Munteanul mi-a zâmbit și apoi a început să alerge către Vlad, Angel și Jacob. Eu și Loren am stat pe margine, însă nu am schimbat prea multe cuvinte. M-a întrebat doar dacă am loțiune de plajă, iar eu i-am spus că da și i-am dat sticluța.
— Alexis! a strigat Jacob. Hai și tu în apă!
— Nu vin, mersi! am strigat eu înapoi.
Mi-am pus căștile în urechi și am început să ascult disstrack-ul lui Vlad. Era mult mai mișto decât rapbattle-ul dintre el și Șelly.
— Cred că-i timpul să mă iau și de Andra Gogan! spun eu, începând să merg către apă.
M-am așezat pe nisipul cald și am continuat să cânt.
— Nu știi ce să faci pentru atenție, frate. Nimănui nu-i pasă că arăți ca Ariana Grande!
— D-abia aștept să se enerveze și Răzvan, să văd status pe facebook că „Vlad e bădăran"! au început toți băieții să zbiere.
Adevărul era că toți erau foarte frumoși, și foarte unici, în felul lor.
Angel avea părul blond, aproape alb și ochii surprinzător de albaștri. Vlad și Cristi erau aproape identici, doar că mie mi se părea că Vlad are părul mai deschis decât Cristi. Iar Jacob mi se părea cel mai frumos de acolo, că na, doar era fratele meu mai mare cu 10 minute și mai mic cu un centimetru...
Începuse melodia Stay de la Alessia Cara.
Mă durea foarte tare să Vlad își bătea joc de mine. Dar poate nici nu-mi plăcea de el, poate doar îmi plăcea aspectul lui fizic frumos...sau poate îmi plăcea caracterul lui, felul lui de a fi...sau poate voiam doar să fiu iubită de un alt băiat în afară de Jacob și de tata. Voiam un iubit. Însă nu îl voiam pe Cristi, pentru că nu îmi plăcea de el. Îl iubeam mult, dar nu mai mult ca pe un amic. Tot ce îmi doream era ca Vlad să țină la mine așa cum țineam și eu la el. Dar se pare că nu o făcea. Oricum era împreuna cu Loren...
M-am ridicat de pe nisip și am mers înapoi pe șezlong, unde am încercat să creez o conversație normală cu Loren:
— Și? Cum merge cu iubitul tău?
— Destul de bine, mulțumesc frumos, a spus ea, fără să mă privească.
— Pariez că și el te iubește, nu? pun eu altă întrebare.
— Da, Angel mă iubește așa cum îl iubesc și eu.
— Angel? Vrei să spui Vlad, nu?
— Cum? Eu și Vlad suntem doar prieteni. Angel este iubitul meu. De unde ți-a venit ideea aceea absurdă? întrebă ea, întorcându-și capul spre mine și privindu-mă încurcată.
— Am văzut când v-ați sărutat, în avion...
— Ne-am sărutat? Ăm...
— Da, eu credeam că ești împreună cu Vlad după ce am văzut că te-a sărutat.
— Te rog să nu-i spui lui Angel! Te rog!
— De ce?
— A fost un impuls, nu m-am putut controla. Eram pur și simplu bucuroasă că mi-a luat apărarea și nu m-am putut abține...
— Secretul tău este în siguranță! am spus eu, zâmbindu-i.
Ea nu a mi-a mai spus nimic și și-a întors capul către revista ei. Eu mi-am lăsat capul pe spate și am adormit. Când m-am trezit, băieții ieșeau din apă. Bănuiesc că am dormit câteva minute...
