După ce am plecat cu Jacob de la Mc' am mers acasă. La meet am văzut că Vlad are mulți fani și fane, așa că am intrat pe YouTube și i-am căutat canalul lui Vlad. Am dat clik la nimereală pe un videoclip care mi se părea că are o copertă faină.
Și am început să ascult:
„yo salut, eu sunt Selly
când intru sar decibelii
azi o dăm pe rap battle din primu' vers
fac praf Muntenii"
Am rămas cu gura căscată pentru că eu iubeam rap-ul dar nu auzisem niciodată de rap battle între Selly și Vlad. Și suna atât de bine! Apoi a venit rândul lui Vlad.
„Io sunt Vlad Munteanu,
Fii atent ce dau pe vers,
Îți doresc cel mai sincer
Să-ți fie canalu' șters"
Pur și simplu îmi plăcea, chiar dacă nu prea semăna cu rap-ul pe care îl fac profesioniștii, suna chiar foarte bine. Câteva zile trecuseră destul de rapid, iar eu învățasem tot cântecul pe de rost. Ascultam la căști melodia în fiecare zi și o dădeam pe repeat.
Într-o zi, se auzi soneria de la ușă, în timp ce eu eram în sufragerie și ascultam muzică. Mama s-a dus și a deschis, iar apoi l-a strigat pe Jacob, spunându-i că i-au venit prietenii. Nu știu cum am reușit să aud tot, din moment ce eu aveam muzica dată la maxim în căști. Jacob a alergat spre ușă, apoi s-a întors în sufragerie fix când eu am început să-mi cânt partea preferată din cântec. M-am ridicat în picioare pe canapea și am rămas pe vine, și am început să cânt.
— „Toate fanele-nfocate la mine au venit și mi-au spus, că de la tot stresu' ăsta, ai pus ceva kile-n plus..."
— Du-te acasă la Craiova, de ard te ia ambulanța
— „Am abdomen cu pătrățele și carismă de Constanța" am continuat eu, ceea ce a cântat Vlad.
Stai, cum? Ce caută Vlad aici?
— Cânți destul de bine rap! a spus Vlad, apropiindu-se de mine.
Eu nu puteam scoate nici-un sunet, pentru că nu puteam procesa ce se întâmpla. Vlad, Cristi, Jacob, eu...nu se lega nimic.
— Mersi? spun eu, așezându-mă pe canapea.
Vlad s-a așezat în stânga mea, iar Cristi în dreapta, iar apoi Jacob a plecat în cameră ca să-și aducă camera.
— Ce faci cu aia? întreb eu.
— Vreau să devin Vlogger, nu ți-am spus? întrebă Jacob, aranjând camera.
— Cred că ascultam rap battle-ul atunci când mi-ai spus.
Vlad a chicotit, în timp ce Cristi s-a ridicat și s-a dus să îl ajute pe Jacob. Am vrut să mă ridic, pentru a pleca, însă Jacob mi-a spus că vrea să apar și eu în el. M-am așezat înapoi și mi-am pus din nou căștile în urechi. Eu ascultam muzică, în timp ce Vlad, Jacob și Cristi vorbeau în fața camerei. La un moment dat, am început să cânt din nou, dar mai tare, oprindu-i pe cei 3 din vorbit. Apoi i-am văzut râzând, însă nu știam de ce. Mi-am dat ochii peste cap, iar apoi am spus:
— Eu merg în cameră.
După câteva ore, Jacob intră în cameră și îmi spuse:
— Îmbracă-te, mergem la plimbare.
— Au plecat Muntenii?
— Nu, te așteaptă pe tine. Hai, mai repede!
— Bine, dar...
Nu am apucat să mai spun nimic, pentru că Jacob a ieșit din cameră. Aveam atâtea întrebări! În primul rând, cine dracu' le-a spus Muntenilor unde locuim? De ce au venit? Adică, ce? Jacob nu-și putea realiza singur primul clip pentru vlog?
— Te miști? l-am auzit pe Jacob strigând. Dacă nu te îmbraci mai repede, îl pun pe Cristi să te îmbrace!
— Drace, nu! am țipat eu, îndreptându-mă spre dulap.
M-am îmbrăcat rapid cu o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă și o bluză verde neon, apoi am ieșit din cameră și m-am îndreptat spre sufragerie, unde Jacob le arăta poze Muntenilor cu mine când eram mică.
— Nu! am țipat eu, și m-am îndreptat rapid spre albumul pe care Vlad îl ținea între palme.
— De ce? întrebă el, ferindu-se. Erai așa drăguță!
— Nu-mi pasă! dă-mi nenorocitul de album!
— Nuu! a strigat Cristi, luându-l din mâna lui Vlad și ridicându-se în picioare pe canapea.
— Declar război! a strigat Jacob și a sărit pe Cristi, apoi Vlad s-a uitat confuz la mine, a ridicat din umeri și a sărit și el grămadă peste Jacob și Cristi.
M-am încruntat când am văzut că se băteau ca niște copii de 5 ani, încercând să se pălmuiască. S-au ridicat în picioare și au continuat să dea cu palmele unul în altul.
— Nu știam că așa se bat băieții mai nou, am spus eu, încrucișându-mi brațele.
— Adică ce? Știi tu să te bați mai bine? întrebă Cristi.
— Ce? Nu! Taci! Tipa asta te faultează imediat. Stai cuminte! a strigat Jacob, punându-i mâna la gură lui Cristi.
M-am apropiat de ei și le-am smuls albumul din mână, l-am pus înapoi în bibliotecă și am mers să mă încalț.
— Mergem odată? întreb eu, așteptându-i la ușă.
— Eu nu cred că poate să ne bată. Adică, vreau să spun că suntem cu mult mai înalți ca ea...
— Mă faci cumva pitică?!
— ...și suntem și băieți! continuă Cristi. Ea este doar o fată.
— Ai făcut pact cu Diavolu', frățioare! am strigat eu la el, ieșind din casă.
Cristi chiar mă enervase. Eram plină de draci și abia așteptam să iasă, ca să-l bat. Nu știa ce-l așteaptă. După câteva minute, au apărut și cei trei. Vlad și Jacob stăteau în spatele lui Cristi și se prefăceau că tremurau, iar Cristi înainta spre mine, cu o sprânceană ridicată.
— Și ce dacă sunt o fată? am întrebat eu, încercând să-mi păstrez calmul.
— De obicei, fetele nu se bat, murmură Cristi.
— Serios? spun eu, apropiindu-mă de ei. Să văd ce poți, vagin prost ce ești.
