ʜᴇ's ʙᴀᴄᴋ ✔

×capitolul 18×

"chiar trebuie sa mergi ? daca te raneste iar ?"

"o sa fiu bine , hyung... azi o sa termin totul." ii zambesc incurajator si il sarut pe obrazul drept. "nu o sa dureze mult , promit !"

"doar..... ai grija."

dau aprobator din cap si ii zambesc pentru ultima data , inchizand usa in urma mea. iau o gura de aer si pornesc spre parc , deja simtind cum o greutate se aseaza pe inima mea.
trebuie sa termin o data relatia mea cu yoongi... totusi ... ii multumesc pentru toate amintirile frumoase cu noi doi.... nu pot spue ca nu il mai iubesc .. m-as minti singur ... el a fost prima mea iubire , dar , fiind prea mic pentru a intelege cum este cu adevarat viata , m-am lasat vrajit de farmecul iubirii si nu am tinut cont de faptul ca realitatea ma astepta la coltul strazii pentru a ma lovi.

nu credeam ca prima mea iubire s-ar termina asa . de fapt , credeam ca prima iubire dureaza pana la moarte , dar se pare ca am inteles totul gresit . oamenii se schimba , la fel si sentimentele lor . deci trebuie sa accept realitatea si sa trec peste . asa este mai bine pentru amandoi.

"jimin !"

tresar la auzul vocii lui si il vad cum sta la intrarea in parc . imi unesc buzele intr-o linie dreapta si ma indrept spre el , pregatit sa termin totul . aici si acum ...

"am venit , deci spune-mi ce ai de spus ." ii raspund taios si imi incrutisez bratele la piept.

"jimin-ah ..." face o pauza si ofteaza " tu nu esti asa ... nu trebuie sa te ascunzi fata de mine , jiminie."

"ai doar cinci minute , foloseste-le , hyung."

de ce trebuie sa ma cunoasca asa de bine incat sa stie ca eu incerc sa nu plang in fata lui ?!

"voiam sa iti spun ca imi pare rau .. pentru acea seara si ca am plecat fara sa zic ceva ... chiar imi pare rau , jimin ... m-am simtit ca un gunoi cand mi-am amintit ce am facut ! am incercat sa nu vorbesc cu tine , nu aveam dreptul sa vorbesc cu tine si regret ca m-am comportat asa de ziua ta ! sunt un idiot si imi pare rau ... eu chiar te-am iubit si inca o fac , am vrut sa te protejez pentru totdeauna , dar am stricat totul ."

lacrimi calde imi alunecau , iar mainile imi tremurau din incheieturi . de ce trebuie sa fie sincer dupa atat de mult timp ? de ce reuseste mereu sa ma faca sa ma simt de parca suntem la prima intalnire ?!

"jimin... ai putea sa ma ierti ?"

"cum tu nu iti poti indrepta greseala , nici eu nu te pot ierta ... imi pare rau , hyung."

"jimin ..."

"asta e tot ce ai vrut sa imi spui ?"

"inca un lucru !"

imi ridic sprancenele in semn sa imi spuna si observ ca se apropie de mine .

"imi poti da ... un ultim sarut ?"

imi maresc ochii la auzul cuvintelor sale si ma dau un pas mai in spate.

"te rog , jiminie ... dupa asta , putem uita tot ce s-a intamplat intre noi , bine ?"

cateva lacrimi au aparut in ochii sai si simt cum sentimentul de vinovatie pune stapanire asupra mea . ma apropii de el si il sart pentru ultima data , lacrimile sarate alunecandu-ne pe obraji .
amintirile cu el apar in capul meu ca un film , iar sarutul nostru se adanceste pentru cateva secunde . ma desprind din sarut , fiind bucuros ca i-am simtit buzele dulci din nou , dupa mult timp.

ii ofer o ultima imbratisare si ii soptesc in ureche un 'sa nu uiti ca ai fost prima mea iubire'.

"adio , hyung."

"adio, jimine..."

imi sterg lacrimile de pe obraji si ma indepartez de el , simtind un gol imens in stomac .

nu o sa te uit vreodată , yoongi hyung...

----------

(a/n)

încă un capitol si termin si cartea asta ^^

să fac si un capitol special ? sau doua ca sa prezint si viata lui yoongi dupa? hmm🤔