Ca o foaie de hârtie
Fără niciun adăpost
Scufundată în cerneală argintie
Ca o foaie-ai fost...
Cu-n creion stricat,banal
Improvizat a fost prea prost
Într-un rol colateral
Printre cuvintele,mi-ai fost...
Un creion greșit se pare
Căci s-a oprit din scris la jumătate
Povestea-mi neterminată...moare
Pe jos, coli împrăștiate.
Și n-am văzut,orbită fiind
De pura-ți perfecțiune
Căci scriind și tot scriind
Cerneala o să se consume...
Și din ce în ce mai pal
Mai fad, mai șters,am continuat
Nu ai prins rol principal
Cerneala mi s-a terminat...
Și n-am văzut decât târziu
Că-s paginile goale
Eu refuzam să nu te scriu
Pe fiecare foaie...
Degeaba...căci tot invizibile
Au rămas schițele mele
Și sentimentele sensibile
Au murit la fel ca ele...
Am crezut că încă scriu
Că nu se termină creionul
Că-n veșnicie te descriu
Dar nu ești rege...doar pionul...
Și-a refuzat trist continuarea
Nu accepta altă cerneală
Căci și-ar fi pierdut splendoarea
Și revenea la lumea cea reală.
Nu te egala Luceafărul boreal
Și probabil de teamă n-a vrut să mai apară
Și să devii la fel de ireal
Ca atunci când te-am scris pe foaie prima oară...
