Te-am văzut și ieri și azi și sper că și mâine,
Dar parc-ar fi prea mult și n-ai avea
Timp să ți se facă dor de mine,
Deși eu aș muri după privirea ta.
Lung și îndelungat. Așa m-ai privit
Și-mi aruncai și câte-un zâmbet scurt
Când îți aminteai că ne-am iubit,
Dar nu zâmbeam înapoi, căci m-a durut.
Și parcă păream fericită, nu?
Când ne intersectam privirea și eu o mutam
Repezită, plină de emoții, pe când tu
Păreai indiferent, când eu... tremuram.
Tremuram de gândul c-o să treci pe aici
Pe lâng-a doua masă centrală de la intrare
Unde stăteam zâmbitoare, dar plină de frici
Și cu-emoții tardive ce-aveau repetare.
Am cerut un pai și mi-ai adus de-un roșu aprins
Acel roșu care nu are chintesență
Ca dragostea , pasiunea care mi s-a stins,
Dar a revenit lâng-a ta prezență.
Asta a fost azi, unde era prea multă lume
Toți ocupați... tu și eu...tot cu tine
Și pe o bucată de șervet am vrut să-mi las nume
Să-i reproșez iubirii că a trecut de mine .
Eram acolo și eram absorbită de gesturile tale
De cum ți-a tremurat mâna pe șervețel,
De venele accentuate și mimici imorale,
De orgoliul tău prostesc de fier și de oțel.
Da! Ieri, mi-a plăcut mai mult, erai doar al meu
Nu te solicita nimeni, erai mai atent
Eram doar noi, doar tu și eu
În gara veche cu-aspect neglijent .
Mă priveai insistent, dar m-am făcut că n-observ,
Dar amândoi suntem nepricepuți
Când vine vorba de subtilitate, s-o rezerv
Nu pot și nici tu, căci nu am fost așa făcuți.
Nu de așa natură ca să ne putem controla
Unul în preajma altuia și sună pueril,
Dar jur c-acum, amarnic și-apăsat te-aș săruta
Cu sufletul zdrobit și buze de copil.
Și nu știi cât m-am abținut să stau,să nu-ți vorbesc
Să nu-ți sar în brațe, să nu te mângâi pudic,
Dar tot ce puteam face era să te privesc
C-o intenție de chemare și un strop de ludic.
Și-acum sub plânsul viorii, plâng și eu
Copleșită de tot ce-a fost vineri și joi
Căci iar nu știu pe unde-mi ești, ateu
Căci încă eu nu cred că tu vei crede-n noi.
