Și nisipul dur se scurge
Din clepsidra de gândiri
Și cu secunde scurte plânge
Adunând doar amintiri.
Un gust amar viața-a lăsat
În urmă c-o clepsidră
Și prin ea a presărat
Durerea cea morbidă.
Se scurg nisipuri mișcăoare
Și aleatoriu pică
Se-adună în mici grămăjoare
Și ritmul lor nu se mai strică.
Și fiecare firicel
Ce dureros e in cădere
Ți-a desenat chipul pe el
Și numele tău cu durere.
Și lacrimile tale-amare
Le-asemăn cu nisipul condamnat
Ce curge cu nerăbdare
Ca stropii din cerul înalt.
Și le-aș păstra-ntr-o amintire
În timpul cu nisipuri reci
Și iartă-mă că-ți spun,iubire
Că timpul trece...tu nu-mi treci...!
