Cât de principială poate deveni o viață?
Îndoctrinată sistematic de religii
De care națiuni se tot agață
Amintindu-și vag de vechile vestigii
Am vrut să o disec
Eterogena-mi existență
Să văd de unde vin și plec
Să studiez ai ei latență.
Am vrut să-i fac autopsie
Să văd de ce încă mă doare
A sufletului biopsie
Și obosita sa bătaie.
Bătaia,suflul său forțat
Ce coexistă cu tristețea
Ce de puteri mi l-a secat,
Furându-i totă frumusețea.
De unde derivă suferința
Ce se adresează printr-o erezie
Și îmi naște toată necredința
Și se stinge dur în viața mea târzie.
Am vrut ca și pe ea s-o doară
Și s-o marcheze inversiunea
Ciudată care o omoară
Precum și ea omoară lumea.
Paradoxală e durerea unei suferințe
Inexplicabilă, dar totuși cu credință
Și din traume se nasc apoi dorințe
Care se sting târziu pline de neputință.
Suferința este precum un cerc
Fără început, sfârșit,dar totuși mărginită
Să-i pun capăt aș vrea să încerc
Dar autopsia ei mereu e infinită...
