Un suflet în care nimic nu se simte
Nici briza de ocean ce îmi lipsește atât
Nici povestea veche scrisă de demult
Cu același final și aceleași cuvinte.
Și e greu de cunoscut și de-nțeles
Miraj așternut în minți confuze
Atâtea greșeli și banale scuze
Și același destin ce nu noi l-am ales.
E viața-n sine și totuși parcă nu-i
E vară acum așa cum n-a mai fost
Sau poate s-a mai întâmplat,doar eu nu recunosc
E-o amnezie veche,ca aia dintâi.
Petale de gânduri visând a nemurire
Se-aștern plăpând la malul de valuri răzbit
În haosul blând cu trandafiri lovit
Și-un suflet pe drumuri,rămas o amintire.
