Am crezut într-un om și m-am daruit lui
Și nu-l chem să vadă ce-a lăsat în urmă
Nebun de dor,un suflet gol și-al nimănui
Ce stă s-apună.
Sunt asemenea timpului, dar străină de el
Căci pot fi timp numai în cădere
Din clepsidra inimii-n pastel
Și-n durere.
De boala de care sufăr, nu se moare, se trăiește
Tu ai muri pentru mine? Asta-i prea ușor...
Ai trăi pentru mine, pentru cuvântul "iubește?
Și pentru dor?
Căci "Nespus" este posibil...așa se spune
Și simt furie-n vorbe, dar nu le-am înțelege
Căci din enorm, rămâne mult și-apoi puțin,din el se-alege
Doar cărbune.
Te-am zărit pe stradă pentru o clipă doar
Să-ți vorbesc,să mi-i te apropii, eu am vrut...
Dar pierdut,grăbit, plecaseși iar,
Și n-am putut.
Și-acum zac cu timpul...măcar el nu se-opune
Și nici stelele ce cad zdrobite-n urma mea
Și din orgoliu, nu-ți voi spune
Ce-ai lăsat în urma ta.
