Povesti De Groaza Reale

Un interviu cu diavolul

Intelegerea era simpla; noi ii punem cateva intrebari si la randul lui, urma sa ne puna si el. Destul de ciudat daca ma intrebati pe mine. Ce ar fi putut diavolul afla de la noi? Nu pot sa-mi dau seama.

“Raiul este adevarat?” am intrebat.

“Da” a raspuns, cu vocea lui ca niste caramizi moarte intr-un semineu, “la fel si Iadul.”

“Cine merge in Rai?”

“Doar cei pe care Dumnezeu ii vrea acolo.”

“Mi-e frica sa iti spun, ca ceea ce ai spus, e cam vag pentru noi.”

“Cum e?” intreaba el cu ochii incrucisati.

“Scuze, la ce te referi?”

“Cum e sa iti fie frica?”

Putin confuz, am incercat sa-i explic cat de bine pot eu cum este frica. Explicatia mea a fost putin cam neindemanatica, dar parea ca intelege.

“De ce ai vrea sa stii asta?” Am intrebat.

“Pentru ca atunci cand Dumnezeu m-a facut, nu mi-a oferit capacitatea de a simti frica. Nu pot simti multe lucruri.”

“Ce poti simti?”

“Durerea”

Am revenit la subiect.

“Poti sa imi raspunzi mai bine intrebarii mele anterioare despre Rai?”

“Sigur. Raiul este deschis pentru toate creatiile lui Dumnezeu, indiferent de ce anume fac.”

Am oftat cu usurare. Cand am fost chemat, mi s-a spus ca principalul meu scop este sa obtin informatii despre felul in care omenirea ar putea ajunge in Rai. Acum ca am rezolvat asta, orice altceva mai aflu, e un bonus.

“Pana si tu mergi in Rai? tinand cont ca ai fost creat tot de Dumnezeu.” am intrebat.

“As putea, dar nu o fac” a raspuns.

“De ce?”

“Pentru ca am comis cel mai mare pacat. Am facut ceva ce doar Dumnezeu ar trebui sa faca.”

“La ce te referi?”

“Am incercat sa creez ingeri. Nu prea mi-a iesit. Ingerii mei au fost facuti dupa asemanarea mea, asa ca eu sunt de vina. Tot ce faceau era sa cauzeze suferinta si distrugere, asa ca Dumnezeu i-a trimis in Iad, pentru a suferi timp de o eternitate.”

“Vrei sa spui demonii?”

“Da, cred ca da. Nu puteam sa ma intorc in Rai, cel putin nu atata timp cat creatiile mele sufereau. Asa ca am decis sa merg in Iad si sa sufar cu ei.”

“De ce?”

“Pentru ca ii iubesc.”

M-am uitat la ceas “Timpul aproape ca s-a scurs.”

“Da, ai dreptate” a raspuns.

“Trebuie sa ma duc sa predau informatiile.” Am zis, pregatindu-ma sa plec inapoi. “Vor fi entuziasmati cand vor auzi vestea cea buna.”

“Si care ar fi aia?”

“Ca indiferent de ce facem, vom ajunge in Rai.”

‘Dar nu vei ajunge, nici tu, nici oricine altcineva.”

“Dar…” am zis, cu o voce ezitanta, “Ai zis ca…”

“Da, stiu ce am zis copile. Dar tu nu esti una din creatiile lui Dumnezeu.” a spus, pe un ton trist.

“Esti unul de-al meu.”