Povesti De Groaza Reale

Viata de dupa moarte in religiile precrestine

Nu dorim sa murim. Ne confruntam cu temerea asta atat de acuta incat refuzam sa o constientizam. Cei mai multi dintre noi ducem un trai incadrat in parametrii normali tocmai pentru ca nu ne gandim la ziua in care pur si simplu nu vom mai fi. Si totusi, daca dupa moarte mai exista ceva? Cam toate religiile promit exista unei vieti de dupa si probabil asta este unul din motivele pentru care oamenii aleg sa creada. Nu avem cum sa stim daca lumea de apoi e un loc cu pajisti verzi si ingerasi desprinsi din tablourile lui Botticelli sau din contra, un cazan incins cu miros de pucioasa, dar e interesant de observat cum priveau oamenii de acum mai bine de 2000 de ani conceptul de viata de dupa moarte.

Zoroastrism

Zoroastrismul, una dintre cele mai vechi religii ale omenirii, combina in mod unic dualismul cosmogonic cu escatologia monoteista si se bazeaza pe invataturile profetului iranian Zarathustra (sau Zoroastru) despre zeul suprem al cunoasterii, Ahura Mazda. Creatia, lumina si iubirea sunt asociate cu Ahura Mazda. Pe de alta parte moartea, intunericul si haosul reprezinta taramul lui Angra Mainyu. In acest context, e usor de dedus ca in zoroastrism exista conceptele cunoscute de rai si iad. Sufletul unui proaspat decedat trebuie sa treaca podul judecatii. La baza podului este intampinat fie de o tanara frumoasa fie de o cotoroanta infricosatoare. Fecioara ghideaza drumul spiritul catre rai iar cotoranta il conduce in abisurile iadului. Ceea ce e interesant si probabil unic la zoroastrism este ritual mortii sau Dakhma. Cadavrul nu este nici ingropat nici ars ci abandonat in Turnul Tacerii, o constructie deschisa, circulara menita sa gazduiasca trupurile neinsufletite, care in cele din urma se degradeaza si se descompun de la sine. Asta se intampla pentru ca un cadavru este considerat “necurat”, iar moartea si descompunerea este asociata cu Angra Mainyu. In prezent, practicantii zoroastrismului aproape au renuntat la practica arhaica Dakhma, din motive lesne de inteles si au inceput sa practice incinerarea sau ingroparea.
Religia Maya

Initial mayasii credeau ca sufletele mortilor ajung in Xibalba. Aici se reintalneau cu stramosii, spirite benefice, protectoare care puteau intra in contact cu cei vii, atunci cand li se cerea ajutorul. Conceptiile initiale despre taramul mortilor s-au schimbat cu timpul, in special dupa aparitia crestinismului. Xibalba s-a transformat dintr-un taram al tuturor mortilor intr-un fel de iad, un loc de pedeapsa. Cu cat un suflet petrecea mai mult timp in Xibalba cu atat pacatuise mai tare atunci cand era in viata. Mayasii nu sunt straini nici de conceptul reincarcarnarii. Zeul porumbului (personificat prin gemenii Hunahpu si Xbalanque), planta considerata sacra la mayasi, se coboara in infern unde infrunta demoni si lorzi ai intunericlui. Moare ca apoi sa revina la suprafata si sa renasca. Pamantul insusi devine un organism viu, care se naste succesiv si le ofera oamenilor darurile sale nepretuite. Dar orice dar necesita un sacrificiu, iar mayasii au privit acest aspect foarte serios si foarte…sangeros.
Voodoo