Povesti De Groaza Reale

Ce sunt fantomele?

Nu vreau sa par rau, dar cei morti nu prea au habar. Intotdeauna i-am vazut. Cand eram mai mic lumea credea ca vorbesc cu prietenii mei imaginiari. Dupa cativa ani cand mi-am auzit parintii vorbind despre chemarea unui psiholog, mi-am dat seama de fapt cu cine vorbeam. Chestia e ca fantomele nu isi dau seama ca sunt moarte, si nu sunt la fel ca in filmele de groaza, ci mai degraba arata ca noi.

Sunt destul de destept pentru un baiat de 13 ani, asa ca mi-am dat seama cum sa le diferentiez de cei care sunt in viata. Ele pot fi putin mai distante fata de oamenii vii, sau le poti vedea cum incearca sa vorbeasca cu cei in viata, dar nu sunt bagate in seama. Unele dintre ele si-au dat seama ca sunt diferit, pentru ca eu le vedeam. Ca de exemplu tipul asta pe care l-am vazut ieri dupa scoala. Acum sunt baiat mare, nu mai am nevoie de parinti ca sa vina dupa mine, casa mea nu e asa departe. El statea in afara grupului de parinti, nu vorbea cu ei, doar se uita la mine, asa mi-am dat seama ca era o fantoma. Am mers la el, i-am zis ca stiu ce e, si l-am intrebat daca pot sa-l ajut cu ceva. Dupa asta nu imi mai amintesc mai nimic, probabil din cauza lucrurilor care s-au intamplat astazi dimineata.

Jos, parintii mei plangeau. Am incercat sa vorbesc cu ei, dar m-au ignorat. Cred ca au murit a seara cumva, cateodata fantomele care sunt noi nu vorbesc cu mine. Cativa politisti si reporteri au venit, si nici ei nu au vorbit cu mine, doar cu parintii mei. E ciudat, n-am mai vazut niciodata atat de multe fantome stranse la un loc. De ce oare nu vor sa vorbeasca cu mine?