Povesti De Groaza Reale

Mama

Am o mama atat de buna. Dupa ce mi-a fost ucis tatal, ea a incercat cat de mult sa ma ajute sa am totusi o copilarie frumoasa. M-a ajutat la teme si mi-a citit povesti noaptea. Este asa de draguta cu mine si cu toata lumea. Nu pare sa fie niciodata suparata dar de fapt plange mereu cand se intoarce in camera ei.
Mama are un fel de blestem asupra ei cred. Oamenii care tipa la ea, o locesc sau ii fac ceva rau, dispar misterios. Nu vreau sa o enervez pe mama mea. O iubesc si nimeni nu vreau sa-i faca rau. Cred ca blestemul o ajuta de fapt, chiar daca ii ia pe oamenii dragi sau nu de langa ea.
Intr-o zi, mama a ramas acasa pentru ca era libera iar eu a trebuit sa merg la scoala. Mi-am amintit cum o vedeam uneori pe mama plangand cand era cu tata acasa, cred ca o batea... am fugit repede inapoi acasa dupa ce s-au terminat orele desi stiam ca nimic rau nu i se poate intampla. Cand am ajuns acasa, am auzit un plans de la etaj unde era camera mea. Am fugit repede si am gasit-o stand cu cadavrul tatalui meu in maini. Atunci am zis:"Am facut-o pentru binele tau"