Povesti De Groaza Reale

Fantoma Mama

Cand eu si sora mea Betsy eram copii,familia noastra a trait pentru o peroada, intr-o casa la ferma. Iubeam sa ii exploram fiecare colt prafuit si sa ne cataram pe marul din gradina din spate. Dar cel mai favorit lucru al nostru era fantoma.

Ii spuneam Mama, pentru ca parea buna si avea grija de noi. Din cand in cand, dimineata, eu si Betsy ne trezeam si gaseam pe noptierele noastre cate o cana care nu era acolo cand ne culcasem. Mama le-a pus acolo, in caz ca o sa ne trezim noaptea si o sa ne fie sete. Ii placea sa aiba grija de noi.

Printre mobilierul original al casei era si un scaun de lemn antic pe care il tineam sprijinit de peretele din sufragerie. Oricand eram ocupati uitandu-ne la TV sau jucandu-ne ceva, Mama misca scaunul acela putin mai in fata, inspre noi. Cateodata reusea chiar sa-l miste pana in mijlocul camerei. Intotdeauna ne simteam tristi ca trebuie sa il mutam inapoi la perete, Mama doar voia sa fie aproape de noi.

Ani mai tarziu, dupa ce ne-am mutat de mult de acolo, gasisem un articol intr-un ziar mai vechi despre casa de la ferma si despre cine locuise inainte acolo. O vaduva. Si-a omorat cei doi copii punandu-i sa bea o cana de lapte cu otrava, inainte sa se culce, dupa care s-a spanzurat.

Articolul includea si o poza cu sufrageria, in care era femeia spanzurata de tavan si acelasi scaun de lemn cazut fix in mijlocul camerei.