Povesti De Groaza Reale

Suicidul si paranormalul

Suicidul si intamplarile paranormale au o istorie lunga in ceea ce priveste relatia cauza-efect. Exista cel putin un film artistic pe care l-am vazut, chiar daca nu suntem pasionati de genul horror, care ne duce cu gandul la suicid si intamplari ciudate. Exista cel putin un articol de ziar sau un documentar, poate o poveste auzita de la cineva care le va corela pe cele doua.
Avand in vedere ca perioada istorica recenta a adus cu ea o propagare a flagelului depresiei, suicidul a devenit din ce in ce mai des intalnit, pentru unii un lucru nesemnificativ, pentru altii un pericol imminent sau chiar un cult. Mobilizarea oamenilor in combaterea acestuia a reusit sa salveze multe vieti, insa eforturile respective sunt mai mereu ingradite de nepasarea perpetua a societatii moderne fata de fenomenul in sine. De asemenea, manifestarile care duc la suicid sunt de multe ori greu de identificat pentru persoanele lipsite de experienta in ceea ce priveste subiectul in cauza.

Dincolo de latura socanta din punct de vedere social a fenomenului, exista latura supranaturala a acestuia. Suicidul este corelat de cele mai multe ori cu bantuirile care implica spirite de natura umana. Partea supranaturala a acestui fenomen vine si din intentia celor inca ramasi in viata de a afla de ce acesta a avut loc precum si din grija acestora fata de sufletul celui decedat.

Suicidul, stigma si intamplare tragica
Tentativele de suicid precum si suicidul in sine sunt vazute in societatile civilizate ca intamplari tragice, oamenii implicati primind in majoritatea cazurilor ajutorul necesar. Exista insa multe cazuri in care acesta nu mai poate fi oferit. Socul intamplarii va declansa in multe cazuri nevoia de comunicare a celor ramasi in viata cu cel decedat recent, in special pentru a raspunde la intrebarea privind cauza actului in sine. Unii oameni vor apela la un medium specializat care ar putea incerca sa il contacteze pe cel decedat. Exista de asemenea pagini web care explica ce se intampla cu sufletul celui disparut, dupa ce acesta se sinucide.

Una din cele parcurse de mine explica in detaliu cum sufletul celui decedat ramane un timp blocat in lumea reala si cum acesta trebuie sa realizeze trecerea catre lumea spiritelor. Pe pagina web respectiv aparea de asemenea si motivul ingerilor pazitori care l-ar proteja pe acesta de orice alta entitate care ar parcurge acelasi plan al realitatii la momentul respectiv. Link-ul catre site-ul respectiv va aparea la pozitia “1” din bibliografia articolului.

Exista si reversul medaliei, acela implementat de religia crestina si anume ca sinucigasul ar pleca dintre cei vii ca un damnat. Acesta este considerat un paria care ar fi irosit darul vietii. Sinucigasii nu ar avea dreptul la traditionala slujba de inmormantare si nici la vreun alt serviciu pe care biserica l-ar acorda celor decedati. Stim desigur ca stigmatizarea suicidului la fel ca si cea a depresiei considerata pana nu demult ca “lucrarea diavolului” sau posesiune demonica nu au ajutat niciodata nici la stoparea fenomenului si cu atat mai putin la sustinerea celor implicati, fie ei victime sau cunoscuti ai victimelor. Este desigur greu de inteles ce beneficiu ar putea oferi justitia umana-biseiceasca manifestata prin refuzul oricarui contact cu victima, unui suflet care oricum ar fi trecut in alt plan al existentei.