Povesti De Groaza Reale

N-am vazut-o niciodata goala

“Nu ma dezbrac in fata nimanui” mi-a spus Sadie. “Niciodata.”

Era un lucru destul de ciudat sa il spui la prima intalnire.  Deja discutasem despre locurile noastre de munca, familie si filmele care ne plac, dar asta a fost foarte spontan din partea ei. Am crezut ca glumeste.

“Adica vrei sa spui ca nu esti niciodata nud?” am intrebat-o.

“Nu”  a zis, razand. “Dar am vrut sa-ti spun din start, in caz ca ai o problema cu asta.”

Am ridicat din umeri. Cam greu sa ai o problema cu cineva pe care tocmai ai intalnit, mai ales atunci cand acel cineva e si atractiv. Idiferent ce ciudatenii avea fata asta, era desteapta, sexy si draguta. Deja stiam ca vreau sa ne mai intalnim.

Si am facut-o. De multe ori. Am mers la intalniri, ne-am mutat impreuna, si in final, ne-am casatorit. O relatie perfect normala, inafara de faptul ca Sadie chiar vorbea serios. In tot acel timp, nici macar odata nu am vazut-o complet dezbracata. Cu toate astea nu parea ca are o problema cu nuditatea in timp ce se schimba sau cand facea dus, dar asta doar cu usile inchise.

A refuzat sa imi explice de ce, asa ca “fobia” ei ramasese un mister pentru mine. Aproape toata lumea era de acord ca e frumoasa, si imi spunea ca nu are nici un tatuaj de care sa ii fie rusine sau povesti traumatice de abuz. In momentele intime, mainile mele cutreierau peste tot sub hainele ei, insa nu am simtit nici macar o zgarietura. In final, m-am obisnuit cu ideea si am acceptat-o asa cum e ea.

Apoi a ramas insarcinata.

Toata situatia s-a intors cu susul in jos. In acea perioada de 9 luni, toata frumusetea relatiei a disparut, ca si cum totul a fost un teatru. Cand i s-a rupt apa si am mers la spital, m-a alungat pana si din salon.

Banuiesc ca a fost un lucru bun, pentru ca atunci cand bebelusul a iesit, am auzit tipete. Dar nu plansul unui nou-nascut, ci strigatele speriate ale adultilor, Mai mult personal medical a venit in graba, doctorul si asistentele din camera erau morti, si-au smuls singuri ochii si si-au taiat gaturile sau s-au izbit cu capul de podea. Si in centrul acestui horror, era Sadie, nepasatoare de ce se intampla in jurul ei , leganand copilul infasurat in cearsaful insangerat.

Nimeni nu a inteles. Nimeni altcineva nu stia ce eu stiam.

Acei oameni mi-au vazut nou-nascutul. Fiul meu, dezbracat.

In zilele ce au urmat, m-am simtit si mai nepoftit in propria mea casa. Sadie obisnuia sa stea pe un balansoar tianandu-ne in brate copilul nostru ciudat de linistit, si amandoi se uitam fix prin mine.

Acum nu foarte mult timp, Sadie a murit intr-un accident de masina. Aproape ca m-am simtit usurat, recunosc, dar sa fii un parinte singur nu e chiar asa de usor. Singur numai cu fiul meu, privirile lui silentioase devin din ce in ce mai reci.

De fiecare data cand il spal sau ii schimb hainele, imi tin ochii foarte strans inchisi. Orice e el, pot doar sa presupun ca ma va face sa innebunesc daca voi afla.

Dar in acelasi timp, as fi nebun sa nu aflu.