Povesti De Groaza Reale

Drumul Timpului

Eu cu sotul meu am plecat pe data de 03.07.2006 in concediu. Am ales sa avem o vacanta mai diferita, la tara. Nu aveam rude sau prieteni la care puteam sta, asa ca trebuia sa gasim o gazda. Spre surprinderea noastra am gasit pe internet, chiar cu o zi inainte, o cabana intr-o zona de campie retrasa, fara prea multa aglomeratie, exact asa cum cautam. Ce e ciudat e faptul ca nu aveau nici un numar sau o adresa de e-mail ca sa putem face o rezervare, doar numele strazii. Nu am sa uit niciodata acea strada, acel drum, pe care jur ca nu o sa mai calc. A doua zi dimineata am plecat. Cand am ajuns cabana era foarte neingrijita, geamurile erau vechi si cleioase, barnele erau prafuite iar in curte era o masina ruginita si mai multe gunoaie, pe langa cateva capre care pasteau. Am parcat masina in curte, insa nu ne-a iesit nimeni in intampinare. Ne-am gandit ca asa e viata la tara, mai rustic. Cand am intrat interiorul parca era blocat in secolul trecut. Podele, torte, lumanari, covoare totul era vechi. La inceput ne-a incantat ideea. De la etaj a aparut un om destul de dubios si grabit.
-Buna ziua, am inteles ca ne putem caza aici. Am spus eu amabila
-Da, 12 lei pe noapte, puneti banii pe tejghea si mergeti la etaj in camera cu numarul 2, e descuiata.
Nu am mai apucat sa vorbim nimic, caci a fugit afara. M-am gandit ca fuge undeva, insa nu l-am mai vazut niciodata. Am facut intocmai, am pus banii pe tejghea si am urcat sus. Ne amuzam de scarile care scartaiau pana cand am vazut camera cu numarul 2. De fapt era singura usa de pe intregul coridor. Asta mi-a dat un fiori, dar pur si simplu nu am vrut sa ne gandim la asta. In camera era un pat, un dulap, un covor pe jos, fereastra murdara, si multe luminari. Eram foarte incantati sa petrecem o noapte la fel cum traiau oamenii in trecut. Sotul meu era obosit de la condus, asa ca s-a culcat. Eu am decis sa merg sa ma plimb pe afara. Cum am iesit m-am dus pe strada “esenta”. Peisajul de campie era destul de interesant. Pe drum o senzatie de nostalgie m-a cuprins. Totul era mai lent. Totul parca s-a oprit. In timp ce cerul se misca foarte repede. Norii aveau o viteza uluitoare. Era foarte cald, si foarte bizar. M-am gandit ca am halucinatii de la caldura si oboseala si ca ar fi mai bine sa ma intorc. Cand verific ceasul telefonului, remarc ca acesta e inchis. Ma gandeam ca a murit bateria. In timp ce ma intorceam am observat ca hainele mele erau foarte murdare si miroseau a vechi. Nu am bagat de seama si am continuat drumul. Am ramas socata sa vad ca locul unde era cabana nu mai este. Cabana disparuse. Nimic nu mai era. Pe strada trecea un localnic.
-Nu va suparati, nu aici este cabana ?
-Poftim ?
-Cabana din aceasta zona unde e ?
-Va referiti la cabana comunala ?
-Da, presupun
-A fost demolata acum mult timp, dar gasiti un hotel la cativa km mai incolo.
Am ramas socata. Am fugit pana in centrul acelui sat. Pe un panou publicitar am citit anul 2046.