Yoongi s-a uitat la adresa pe care, practic, a furat-o de la școală, asigurându-se că a ajuns unde trebuia.
Casa lui Jimin nu avea nimic special, nimic extravagant, doar o casă obișnuită. Era albă și avea o mică verandă, unde erau așezate câteva scaune.
Yoongi a împăturit repede foaia și a băgat-o în buzunar, înainte de a inspira adânc și a merge spre ușa principală.
Și-a ridicat mâna și a ținut-o în aer pentru câteva secunde, încercând să-și aranjeze șirul de gânduri.
Într-un final, a ciocănit de câteva ori, secundele treceau fără a primi vreun răspuns și cu cât aștepta mai mult, cu atât Yoongi să gândea să fugă de acolo.
Corpul i s-a încordat când a auzit clanța mișcându-se, iar apoi ușa s-a deschis ușor.
Yoongi a dat ochii cu un Jimin iritat și somnoros, acesta scoțându-și doar capul pe ușă.
"Ce vrei, Yoongi?" Jimin suna răgușit, fața umflată și părul încurat nu-l mai făceau să pară atât de atrăgător.
"Eram doar îngrijorat pentru tine." A spus Yoongi, evitând contactul vizual cu băiatul, uitându-se pe verandă.
Jimin se uita inexpresiv la el, "Pleacă."
Yoongi și-a pus piciorul în fața ușii, asigurându-se că n-o să i-o trântească în nas, "Vreau doar să vorbim, te rog."
L-a auzit pe Jimin oftând, făcându-l să-și ridice privirea spre el, văzând că îi deschidea ușa. El a intrat repede și i-a mulțumit încet.
Imediat ce Yoongi a ajuns în casă, iar Jimin nu mai era ascuns după ușă, Yoongi a observat gheata de pe piciorul lui, "Ce ai pățit acolo?"
"De asta n-am mai venit la școală, prostule, mi-am scrântit glezna." Jimin a mers ciudat spre canapea și s-a uitat la Yoongi care încă stătea în fața ușii, "Vino și așează-te o dată."
Yoongi a dat din din cap și a ocupat locul cel mai depărtat de Jimin. El s-a uitat la Yoongi pentru câteva secunde, înainte de a observa vânătaia de pe obrazul și maxilarul său.
"Te-ai bătut din nou?" Yoongi și-a ridicat mâna pentru a-și atinge fața, apoi s-a uitat la Jimin.
"Prietenul tău cel mai bun m-a lovit."
Ochii lui Jimin s-au mărit, Jungkook l-a pocnit pe Yoongi? Era puțin ușurat, dar se simțea cam prost pentru Yoongi.
"Iubita ta se va îngrijora când va vedea aia." Jimin a simțit un fior când și-a amintit că l-a văzut pe Yoongi sărutând fata aia la concert. Aproape că îl făcea să verse.
Yoongi a chicotit agitat, uitându-se în jos la podea, "Nu era iubita mea."
Jimin a simțit cum o piatră i-a fost luată de pe inimă, dar încă era gelos pe toată situația, "Atunci de ce vă sărutați?"
Yoongi a oftat și s-a rezemat mai mult pe canapea, "Doar un fan nebun presupun."
"O puteai împinge sau ceva." Vocea lui Jimin abia se auzea, dar Yoongi a înțeles ce a spus.
"Oh, de ce? Erai gelos?" A rânjit Yoongi când l-a văzut pe Jimin ridicându-și repede capul, rozul colorându-i obrajii.
"Ești idiot? Nu sunt gay." Jimin și-a mușcat imediat limba când a văzut zâmbetul strâmb al lui Yoongi căzând.
"Atunci de ce aveai acea față când sărutam pe altcineva." A murmurat Yoongi mai mult pentru el, iar atunci a fost momentul când Jimin s-a răstit, se săturase de el și jocurile lui.
"Ieși afară, nu-mi voi rupe picioarele în timp ce alerg pentru a scăpa de tine. M-am săturat să mă tratezi așa." Jimin avea privirea lipită de podea, în timp ce Yoongi se uita el, nevenindu-i să creadă.
"Ți-ai scrântit glezna alergând de la concert?" Yoongi s-a ridicat de pe canapea și a mers spre ușă când a realizat că nu-i va răspunde la întrebare.
"Nu", Jimin a expirat greoi, fără să-și ridice capul, el a șoptit pentru sine, dar Yoongi îl auzise oricum, "Fugeam pentru a nu-mi frânge inima."
Yoongi s-a uitat la el pentru un moment, corpul începând să-l doară din ce în ce mai tare în timp ce studia cât de fărâmat era celălalt băiat.
"Îmi pare rău, Jimin."
