Yoongi s-a încruntat la hârtia pe care a găsit-o în dulăpiorul său.
"Mai bine te-ai grabi, timpul se scurge."
El era confuz, ce timp se scurgea și pentru ce? A ridicat din umeri și a mototolit hârtia, aruncând-o la loc în dulap.
"Copii proști, țineți-vă glumele tâmpite pentru voi." Yoongi a trântit ușa dulapului și și-a continuat drumul în josul coridorului.
A dat coltul și a intrat în vestiarul din sala de sport. A început să scrie versuri, până când mintea i-a zburat la Jimin.
Yoongi și-a scuturat capul violent, oricât de mult nu voia să-l placă pe puști, tot o făcea. Regreta că a fost așa un fraier și l-a rănit, dar nu mai putea face nimic în legătură cu asta acum.
A lăsat baltă terminarea versurilor și doar a continuat sa se gândească la Jimin, cât de inocent era băiatul, cât de naiv putea fi uneori și cât de drăguț era, chiar și atunci când nu încerca.
Yoongi a ajuns să realizeze, într-un final, că nu-i mai plăceau doar fetele, nu ar recunoaște asta verbal, dar în interiorul său și-o spunea des.
Și-a dat seama ca și Jimin era gay, prietenul lui cel mai bun a confirmat asta. Nu a rezolvat nimic când a fost la băiat acasă, înafară de a crea și mai multe neînțelegeri. Deci, probabil, era doar o problemă de timp până când ar fi venit din nou Jungkook după el.
Yoongi și-ar fi dorit să-i fi spus lui Jimin ceea ce simțea, dar partea lui încăpățânată l-a împiedicat din a face-o, negând asta. Și, în plus, s-a purtat urât cu singura persoană care a fost vreodată interesată de el.
_
Jungkook a zâmbit pentru el în timp ce mâna lui era peste gura lui Jimin, ei fiind înăuntrul unei cabine din vestiarul sălii de sport. El știa ca Yoongi va veni aici, ăsta era locul în care el își petrecea majoritatea timpului la școală.
Jimin și-a închis ochii când l-a simțit pe Jungkook atingându-i ușor partea din față a pantalonilor, spatele lui lipindu-se de perete. Nu mai putea rezista, era doar o chestiune de timp pana când ar fi început să geamă și știa că mai era cineva prin vestiar.
Jungkook s-a uitat în sus la cel mai bun prieten al sau, a observat dorința din ochii lui. Dar nu era atât de prost încât sa creadă că era pentru el. Știa că Jimin era disperat, dar Yoongi era cel care l-a făcut astfel. Jungkook a realizat ca ar trebui sa-l rănească pe idiot cu asta, chiar dacă însemna sa-l umilească pe Jimin, făcea lucrul ăsta în beneficiul lor. Dacă îl rănea destul de tare pe Yoongi, poate că își va deschide și el ochii și va realiza ce pierde.
Jungkook a început să-si miște mâna mai tare și mai rapid deasupra membrului îmbrăcat al lui Jimin, cu cealaltă mana ridicându-i bluza, plasându-și buzele și mușcându-l ușor de piept. Știa că în câteva secunde prietenul sau o va lua razna, începând sa geamă.
Jimin și-a mușcat cu putere buza, încercând sa-și oprească sunetele murdare care dădeau să-i iasă pe gură. L-a simțit pe Jungkook mișcându-se mai repede și chiar nu s-a mai putut abține.
"Ah- ah, ngghhh."
Jungkook a rânjit la auzirea gemetelor frumoase lăsete de prietenul sau. Aproape instantaneu, a auzit o altă voce familiară țipând.
"Yah, cine e acolo?" Gândurile lui Yoongi au fost întrerupte de scâncetele care veneau dintr-o altă cabina.
S-a ridicat repede și a mers spre prima cabină, a deschis-o, dar nu era nimeni acolo.
Jungkook a apăsat mai tare peste umflătura creată în pantalonii lui Jimin, acesta foindu-se sub atingerea sa, nu voia sa fie prins făcând asta, dar se simțea atât de bine.
Yoongi s-a îndreptat spre următoarea cabină și a împins ușa repede, doar pentru a avea inima sfâșiata în mai puțin de cinci secunde. S-a uitat la amețitul Jimin care era lipit de perete cu bluza ridicata pana la bărbie și la Jungkook care îl atingea peste tot, având cel mai mare rânjet pe față.
Înainte ca oricare dintre ei să poată reacționa, Yoongi s-a întors și a ieșit din vestiar, simțindu-se complet gol pe interior.
