Jungkook a oftat stând întins pe patul lui Jimin, în timp ce prietenul său era așezat confortabil pe pieptul sau. Disconfortul verbal al băiatului l-a făcut pe Jimin să-și ridice capul pentru a se uita la el.
"Ce s-a întamplat, Kookie?" Jungkook a zâmbit, în timp ce îi muta o șuviță de păr din ochii celuilalt.
"Încă Îl placi, nu-i așa?" Jimin s-a oprit din a se mai uita la el și și-a așezat capul la loc pe pieptul lui.
"Ce te face sa spui asta?" Jimin se uita la peretele din cealaltă parte a camerei.
"Expresia de pe fața ta când Yoongi ne-a prins." Jimin a simțit un fior la acea amintire.
Se simțea vinovat, a lăsat disperarea să preia controlul asupra lui. Era destul de disperat încât să fie găsit cu prietenul lui în vestiar, făcând acele lucruri. Toate emoțiile pe care le avea în acel moment i se reflectau perfect pe față în momentul în care Yoongi a deschis ușa. Își amintește perfect expresia de fața acestuia: pură dezgustare și imaginea inimii sale frânte. Jimin se contrazicea cu el însuși, întrebându-se continuu dacă el chiar voia sau nu sa fie prins.
Nu putea nega, oricât de mult a încercat, încă avea sentimente pentru băiatul mai mare. Dar durerea prin care l-a făcut pe Yoongi să treacă îi oferea o formă de satisfacție și o plăcere vinovată, l-a făcut să guste din propriul său medicament. Asta, bineînțeles, dacă Yoongi îl plăcea..
"Da, încă îl plac." Jimin a oftat și s-a ridicat de pe prietenul lui. "Nu ești supărat?"
Jungkook a râs ușor, în timp ce se ridica pentru a se uita cum trebuie la Jimin, "Nu, nu sunt supărat. Știu că erai rănit și te-am lăsat să îți distragi atenția de la asta cu mine. Te iubesc, Jiminie, și aș face orice pentru a te înveseli. Chiar dacă asta înseamnă să-mi dau heterosexualitatea pentru tine, un rahat mic și gay." Jungkook și-a mișcat ușor mâna în părul lui Jimin, arătându-și dinții perfecți de iepure într-un zâmbet adorabil.
"Te iubesc, Kookie, dar crezi că mai am vreo șansă acum, dacă el ne-a văzut împreună așa?" Jungkook a oftat și s-a gândit pentru o secundă.
"Cred că dacă sunteți făcuți sa fiți împreună, atunci el va veni la tine, dacă nu, nu trebuie să fi trist din cauza asta. Totul se întâmplă cu un motiv. În plus, el te-a rănit de o grămadă de ori, nu se poate plânge ca l-ai rănit și tu o dată, trebuie sa joace corect." Jungkook a rânjit la el, în timp ce Jimin se gândea ce ar putea face sa îl recâștige pe Yoongi.
"Jungkook, știai că vom fi prinși?" Acesta a ridicat din umeri și s-a uitat la prietenul său mai scund.
"Da." Jimin nu era surprins, trebuia să fie un motiv pentru care a ales fix acel loc din atâtea altele.
"De ce totuși?" Jungkook și-a mușcat buza de jos și s-a uitat la mâinile lui.
"Știam că dacă îl voi răni, își va da și el seama ce pierde." Jimin a zâmbit ușor înainte de a-l lovi cu pumnul în piept.
"Auci! Pentru ce a fost asta?!" Jungkook s-a prefăcut ofensat și îndurerat, în timp ce își ținea strâns tricoul în jurul pieptului.
"Ăsta cred că e cel mai stupid și mai deștept plan pe care îl voi auzi în viața mea." Băiatul mai tânăr a rânjit mai mult pentru el, de parcă s-ar felicita în sinea lui, până când Jimin l-a lovit din nou, "Dar el mi-a văzut sfârcurile!"
Jungkook a râs și i-a aruncat un zâmbet strâmb, "Zi mersi, ar fi putut sa vadă mult mai mult."
Jimin a zâmbit și s-a rezemat de perete, "Știai că te urăsc, Jeon Jungkook?"
Acesta a zâmbit, "Iar tu știai ca sentimentul este reciproc, Park Jimin?"
**Mai am capitolul 17 și un extra. Merg sa spăl vasele și mă întorc.
