Când Jimin a intrat în clasă, un fior îl trecu la gându-l că trebuia să inceapa ora de gramatica, evident, nu era o materie la care el să exceleze.
L-a reperat pe băiatul cu părul negru, stând cu fața pe carte, dormind.
Jimin s-a așezat pe locul său de lângă Yoongi și a continuat să se holbeze la fața băiatului adormit. Gura îi era deschisă și un fir de salivă începea să-i curgă pe o parte.
Jimin și-a încruntat sprâncenele la priveliște și și-a împins ochelarii mai sus pe nas, oftând la cât de leneș era partenerul său.
El s-a uitat primprejurul clasei, la toți cei care vorbeau în micile lor găști, întrebându-se daca Yoongi avea vreun prieten. Jimin avea doar unul, era de ajuns.
S-a uitat la ceas, ora era gata să înceapă și s-a întors spre Yoongi, care acum saliva excesiv.
A oftat și a realizat că datoria de a-l trezi ii va reveni lui. Se întreba dacă ar fi putut să-l împungă sau ceva. S-a uitat în jos la banca lui, la caiete, când o idee i-a trecut prin cap.
A rupt o bucată de hârtie din unul dintre caietele sale și a mototolit-o într-o bilă micuță.
A ridicat biluța și a făcut o țintă imaginară spre fruntea lui Yoongi. Și-a ridicat mâna și a aruncat mingea de hârtie, dar nu a nimerit unde intenționase.
Bila a ratat complet fruntea, Jimin știa că avea o țintă proasta, dar nu s-a gândit ca e chiar atât de teribilă. În loc, hârtia a zburat în gura deschisă a lui Yoongi, făcându-l pe băiatul adormit să se trezească imediat, speriat.
Yoongi s-a grăbit să-și scoată hârtia din gură, crezând că era un gândac. S-a uitat confuz la bilă.
"Îmi pare rău..." A murmurat Jimin destul de tare încât să audă și Yoongi, lăsându-și capul în jos și jucându-se cu degetele.
Yoongi s-a uitat la el surprins, Jimin era prima persoană după mult timp care l-a trezit, deoarece oamenii tind să evite cu orice preț să-i deranjeze somnul.
"Tu ai făcut asta?" Jimin și-a ridicat capul pentru a întâlni privirea rece a colegului său, uitându-se instantaneu din nou jos.
"Nu am vrut... Ora era pe cale să înceapă... Și aveam ca țintă fruntea.." Yoongi s-a uitat încă o dată la mingiuța de hârtie, aruncând-o într-un copil din partea opusă a camerei.
"Omule, nu poți scrie și categoric ai o țintă de tot rahatul, există ceva ce poți să faci?" A râs ușor, mai mult pentru sine, coborându-și privirea la mica sa baltă de salivă și tresărind.
"Da..." Și-a ridicat Jimin capul și s-a uitat la Yoongi care își ștergea balele de pe caiet cu mâneca jachetei, lucru care l-a dezgustat total și și-a notat mental să nu-i atingă niciodată caietele sau mânecile hainelor.
"Oh da, ce poți face atunci?" Yoongi și-a proptit cotul pe caiet și și-a sprijinit obrazul în palmă, păstrând contactul vizual cu baiatul din fața sa.
"Pot dansa..." Jimin și-a mușcat interiorul buzei de jos, ușor rușinat, până când Yoongi a râs puțin, făcându-l să se uite la el confuz.
"Ce e așa amuzant?" S-a încruntat el, nu credea că dansul este un hobby așa absurd.
"Nimic, doar că eu nu știu să dansez." A oftat Yoongi, zâmbind pentru el și amintindu-și de toate tentativele ciudate pe care le-a avut in ale dansului.
"Poate te pot învăța.."
Yoongi s-a uitat la Jimin, surprins.
"Ce?" Jimin și-a mușcat repede interiorul obrajilor înainte de a explica și s-a uitat direct în ochii lui Yoongi.
"Dacă mă ajuți cu scrisul meu, te voi ajuta cu dansul tău."
Yoongi a învârtit oferta lui prin cap și a ridicat din umeri.
"Eh, n-am nimic de pierdut, avem o înțelegere."
