"De ce suntem aici?"
S-a smiorcăit Jungkook și a oftat tare, în timp ce Jimin îl târa printre șirul de oameni care își cumpărau bilete la acel concert.
"Pentru că Hoseok ne-a cumpărat biletele astea, ca eu să mă pot relaxa și să pot uita de Yoongi." Jimin a dat biletele încasatorului, iar Jungkook se plângea și mai tare.
"Dar este subteran și probabil scârbos." Jungkook s-a uitat primprejur, până când Jimin l-a luat de tricou și l-a tras după el.
"Nu mai fi un copil și taci, poate îți va plăcea." Jungkook a gemut tare, întorcând o grămadă de capete în direcția lor.
"Jimin, nu voi mai fi un copil, când tu nu vei mai fi urât." Jungkook a râs la propriile lui cuvinte, iar tot ce a putut Jimin să facă, a fost să dea dezaprobator din cap.
"Când noapte revine, realitatea este distrusă."
Jimin s-a oprit brusc, făcându-l pe celălalt băiat să se izbească de spatele lui.
"Când mă trezesc din ea, sunt din nou un prost speriat."
"Hei, de ce te-ai-" Jimin și-a înfipt practic degetul în buzele băiatului pentru a-l face să tacă.
"Încă mă sperii."
"Taci, auzi aia?" Jimin a încercat să asculte mai atent, în timp ce Jungkook se uita la el confuz.
"De înțelesul sensibil al realității."
Jimin a ascultat în continuare, bineînțeles că auzea muzica, dar vocea raperului îi era ciudat de familiară.
"Alții au fugit de mult, dar eu de ce sunt încă aici?"
"Știu vocea aia." Jimin l-a tras pe Jungkook (înainte ca acesta să-l poată întreba ceva pe lunaticul său prieten) mai aproape prin mulțimea de oameni, vrând să se apropie de scenă.
"Respiră sau visează."
Jimin s-a împins și s-a îmbrâncit de toate acele corpuri calde și ușor transpirate, până când a ajuns la jumătatea distanței spre scenă. Și-a mijit ochii pe sub ochelari pentru a se uita la raper, dar tot ce a putut vedea era un băiat cu părul negru, nimic special încă.
"Aleargă în ritmul bătăilor inimii tale."
"Jungkook, nu ți se pare cunoscută vocea asta?" Jungkook s-a uitat și el la scenă.
"Dacă ești prins în judecățile subțiri ale altora"
"Nah, nu știu cine este." Jungkook a ridicat din umeri, iar Jimin a oftat și a continuat să privească îndelung scena.
"Atunci soarele va apune peste viața ta ca un tribunal."
"Hei, omule, te voi ajuta să ajungi mai aproape, dacă nu vei mai face botul ăla urât." Jimin s-a luminat la propunerea prietenului său.
"Ce fac cu viața mea?"
Jungkook a început imediat să îmbrâncească un număr considerabil de persoane din jurul lor, ocazional punând mâna 'accidental' pe fundurile și sânii fetelor, apoi cerându-și scuze. Fetele nu prea băgau de seama din cauza înfățișării lui inocente, dar Jimin știa prea bine că era un drac împielițat.
"Momentul ăsta nu va mai veni niciodată."
"Aproape am ajuns, Jimin!" Jungkook a țipat spre el, în timp ce Jimin își mijea ochii spre scenă, ascultând versurile și acea voce.
"Mă întreb din nou, sunt fericit acum?"
Imediat ce Jungkook a ajuns cât de aproape se putea de scenă, Jimin a împietrit când a făcut contact vizual cu raperul.
"Răspuns a ajuns deja."
Yoongi s-a uitat la Jimin, surprinderea apărându-i pe față înainte de a se uita și lângă el, văzându-l pe același băiat de la bibliotecă. Și-a strâns mâna în jurul microfonului, uitându-se drept în ochii lui Jimin înainte de a-și spune ultimul vers, întinzând apoi brațul și lăsându-l să cadă pe jos.
"Sunt fericit."
Jimin l-a privit ieșind de pe scenă, înghețat complet și incapabil să se miște sau să proceseze ce se întâmpla în jurul lui. Jungkook l-a scuturat, în timp ce restul oamenilor treceau pe lângă ei într-o zarvă totală, dar singurul lucru care i-a ieșit pe gură lui Jimin a fost:
"Când o să-mi pun mâinile pe Hoseok.. O să-l strâng de gât."
_
Yoongi s-a dus în spatele scenei, ținându-se de piept și încercând să-și recapete respirația.
"Ce crede acel idiot prost că face, aducându-și iubitul la concertul meu!?" Yoongi și-a strâns pumnii.
"Nici nu realizează ce-mi face!" Yoongi și-a izbit pumnul de peretele din ciment, un zgomot dureros auzindu-se după impact.
Și-a strâns lucrurile și s-a îndreptat spre ieșire, încercând să părăsească locul cât mai repede cu putință.
Yoongi a mers câțiva metrii, până să fie oprit de o fată. Era mai scundă decât el și foarte atractivă, dar tot ceea ce voia Yoongi era să plece.
"Tu ești Suga, nu-i așa?" Fața fetei a devenit roz, când acesta dat aprobator din cap.
Restul cuvintelor ei n-au mai ajuns la urechile lui Yoongi, când acesta l-a văzut pe Jimin și acel băiat venind repede spre locul unde era el.
Înainte ca Yoongi să gândească sau să facă un plan rațional, a apucat fața fetei și și-a înclinat capul într-o parte pentru a-și presa buzele de ale ei, care aveau o cantitate considerabilă de gloss deasupra.
Yoongi nu avea nicio emoție, dar se simțea mai murdar ca niciodată. Ochii îi erau închiși, în timp ce încerca să treacă prin acel sărut. Ea nici măcar nu încerca să-l dea la o parte, chiar îl trăgea mai aproape. El și-a dat seama că era o fană de-a lui.
Și-a deschis ochii pentru a se uita la Jimin. Yoongi s-a oprit repede din a mai săruta fata, buzele lui stând nemișcate în timp ce ea făcea totul, când a văzut cum privirea lui Jimin reflecta imaginea inimii sale frânte, iar durerea începea să-i formeze o expresie pe față.
Jimin și-a șters repede lacrimile care stăteau să cadă și l-a luat de braț pe Jungkook, părăsind amândoi acea situație, în timp ce Yoongi și-a ridicat capul de lângă fața fetei fascinate.
Ambii băieți aveau un milion de gânduri care le treceau prin minte, dar unul singur le-a scăpat verbal pe gură.
"Ești atât de prost.."
**Voiam să dorm, dar am zis să traduc. Iubiți-mă.
Ah, iar versurile sună ca dracu pentru că nu știu să le rescriu într-un mod decent.. așa că da.
