Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 1

Daca inca nu ai citit ultimul capitol postat la volumul precedent, te rog sa te redirectionezi catre el iar abia dupa sa citesti capitolul acesta. Multumesc.
--------------------------
-Stai pe loc! Vocile alarmate ale politistilor rasunau in urma mea, alaturi de sirenele de politie ce cantau in urechile mele. Adrenalina acumulata imi permitea sa alerg repede cu toate ca picioarele se inmuiau tot mai mult. Oboseala imi acapara tot trupul, neatentia facandu-ma sa ma impiedic in propriile picioare. Orice incercam nu puteam sa scap din situatia in care ma aflam. E vina obsesiei asteia nenorocite!

Mi-am intors privirea ce devenea usor incetosata catre politistii din urma mea. Erau ceva mai in spate. Am o sansa sa scap de ei. M-am redirectionat catre marginea orasului ce, din fericire, era in apropiere de locatia in care ma aflam. Continuam sa fug evitand tot ce imi iesea in cale. Calcam aproape in fiecare balta de pe asfalt udandu-mi tenisii negrii. Hanoracul negru descheiat plutea pe langa corpul meu ce depunea eforturi mari in momentul de fata. Mi-am tras mai bine gluga pe cap si am iesit din oras aventurandu-ma in padurea in care comiteam majoritatea crimelor. S-a interzis intrarea in padure cu toate ca unii oameni prosti inca mai intra si sfarsesc ca fiind victimele atacurilor mele sangeroase. Peste 246 crime comise dintre care doar 67 sunt in padure. Dap, chiar am numarat.

Ii auzeam pe politisti cum strigau dupa mine, le auzeam pasii...sunt departe de mine. Spre deosebire de ei eu stiu ce fac. Dupa mai bine de 6 ani de comis crime am invatat cum sa ma fac nevazuta. Paseam incet si silentios dar totusi rapid, eram destul de agila iar hainele mele inchise la culoare ma ajutau sa ma camuflez cu atmosfera sumbra din padure. Am decis ca e timpul sa terminam cu joaca asa ca m-am oprit si am ales repede un copac bun pentru catarare. M-am urcat cat mai sus posibil stand nemiscata si analizand fiecare detaliu din jur. Politistii erau confuzi, ma cautau peste tot si chiar daca se uitau prin copaci, nu ma vedeau. Pacat pentru ei ca ma pricep la asa ceva.

Am ramas in aceeasi pozitie timp de aproape 20 de minute cat au stat sa ma caute. In acest timp au mai venit intariri chemate in timpul urmaririi probabil. 5 politisti. Inutil. Au sfarsit plecand din padure pana la masinile lor si, sper, pana la sectia de politie.

Heh...nu ma invat minte. Am exagerat din nou. In ultimul timp comit tot mai multe crime si nu mai sunt la fel de precauta ca in trecut. Daca o mai tin mult asa o sa ajung sa fiu prinsa.

O victima de aproximativ 14 ani, un baiat mai exact. Era blond si destul de inalt, palid, inbracat in verde si albastru, se juca pe calculator undeva la ora 1:35 cred. Atat de cunoscut...

A trecut mult timp de cand am inceput sa comit crime. Am 23 de ani acum. M-am inaltat, subtiat si am exersat in fiecare zi pentru a deveni experta la asa ceva. Eram pe cont propriu deci puteam oricand sa fiu prinsa si bagata la puscarie. Primele dati eram speriata ca voi fi prinsa, insa la scurt timp am prins tot mai mult gustul pentru crime, pentru sange proaspat, iar imediat ce m-am obisnuit nu mi-a mai pasat de consecinte. Totusi, e a patra oara pe saptamana aceasta cand sunt implicata intr-o urmarire. Am aparut si la televizor iar acum lumea incepe sa-i judece pe toti cei care poarta negru. Ce oameni stupizi. Si ei inca nu inteleg de ce unii oameni se decid sa comita crime.

Crimele sunt un lucru dar dupa ce fac? Casa in care stateam este ocupata de o familie destul de mare. Am vandut-o deoarece era periculos sa locuiesc acolo. Acum stau undeva in padure. Ceva mai departe de un sat de langa oras. In sat am comis doar o crima deoarece daca faceam mai multe era posibil sa se prinda ca ma aflu in apropierea satului. Bine, nici de crima asta n-au aflat iar daca fac prea multe victime omor jumatate din sat.

Oftez obosita cand ma decid sa merg catre cabana mea din padure. Vantul incepuse sa bata destul de tare uscandu-mi pielea si facandu-mi ochii sa lacrimeze putin. Drumul de la carare la cabana nu este complicat, dar o poti rata usor.
   Am mai patit uneori sa nu o gasesc si sa fiu pe punctul de a fi prinsa, insa sunt inca aici deci e bine, nu?