Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 4

Simteam briza vantului in timp ce asteptam intinsa pe jos ca asa zisul anonim sa vina pentru a discuta cu mine. El vrea sa nu intarzii si tot el intarzie...As spune vreo doua dar ma doare prea tare in cot. Daca nu vine in 5 minute eu plec acasa.

Nu dupa mult timp se aud pasi apasati venind catre mine. Din departare se aude vocea unui politist ce cere intariri. Oh, asa vrei sa-ti faci intrarea? Serios? Ma catar repede intr-un copac si pregatesc cutitul. Vad un tip ce se apropie de padure cu vreo 3 politisti pe urmele lui. Cand ajunge suficient de aproape il vad batand cu pumnul in copacul in care stateam urmand sa inainteze. Am zambit si am sarit imediat de pe creanga ce a pocnit in urma mea. Am aterizat pe 2 dintre politisti urmand ca alt treilea sa fie lovit in burta de unul din cutitele mele apoi il scot si ii injunghii pe ceilalti doi cu cele 2 cutite. Ma asigur ca sunt morti apoi le fur armele. Aud aplauze, tipul ala venea lent catre mine aplaudand.

-Ce sa zic, bune reflexe.
-Misto intrare. Puteai si tu sa vii la fix totusi.
-Scuze sefa,nu se mai repeta.
-Deci tu esti cel care mi-a lasat biletul?
-In persoana. Spune facand o scurta plecaciune.
-Despre ce naiba vrei sa vorbim?
- Pai am fost informat ca un vechi prieten de-al tau a dat de belea si a ajuns la mititica, stii ce zic?
-In traducere e unu care o intrat la inchisoare. Si?
-S-ar putea sa te intereseze avand in vedere cat de mult tii la el. Sau ma rog, tineai.
-Poti doar sa-i spui numele?
-Hai ma ca stii despre cine vorbesc. Un tip ceva mai scund cu parul blond, ochii aia negrii cu rosu si care poarta mult verde.
-Suna cunoscut...
-Tu mare ignoranta. Am auzit ca iti parea rau de el insa nu prea pare. Stii tu, tipul ala Ben. Stiu doar ca a murit cand era mai mic si ca era sa moara de mai multe ori.
-Ben..? Oh, tipul ala... Mai e in viata? Parca disparusera acum 6 ani.
-Uite ce-i, nu am prea multe informatii. Stiu doar ca au aflat cumva politistii ca el e cel care ti-a omorat parintii, si-a omorat tatal si multe alte persoane si l-au prins si l-au bagat la puscarie. Faza e ca e o puscarie de maxima securitate din alt oras facuta special pentru criminalii de top. Ar fi in stare sa iasa de acolo daca ar sta sa se gandeasca la planul perfect, insa nu vrea sa incerce macar. Ce ai zice daca l-ai ajuta sa iasa?
-Tu vrei sa imi iau din timpul meu pretios pentru a-l ajuta pe idiotul ala sa iasa din inchisoare?
-Da.
-Nu merci.
-Serios? Ai de gand sa il abandonezi pur si simplu?
-Daca ar fi sa il ajut doar l-as scoate si gata.
-De ce?
-Mi-am facut destule griji din cauza lui, am suferit din cauza parintilor mei, el m-a facut ce sunt eu acum iar asta nu este ce imi doream. Nu e usor sa trebuieasca sa fugi mereu de politie si sa fii pe cont propriu, insa nici n-ai de ales. Daca iei pe cineva alaturi ai mai multe sanse sa fi prins si sa suferiti amandoi. Asta e ceea ce m-a invatat viata.
-Wow, frumos discurs. Iti respect deciziile dar te intreb doar atat: vrei sau nu sa il ajuti?
-Bine fie. Ce trebuie sa fac?
-Te predai politiei si cu putin noroc ajungi si tu la o celula subterana unde se afla si Ben.
-Vrei sa ma bag singura la puscarie?
-Da, cam asa.
-Riscant...si distractiv. Accept.
-Bun!

Am mers impreuna cu tipul ala la sectia de politie si m-am predat. Politistii au ramas placut surprinsi cand au auzit decizia mea. Mi-au pus catuse si am ajuns direct in duba cu alti cativa criminali. Tipul ala mi-a spus ca daca vreau sa scap trebuie sa ies din subteran si sa dezactivez electricitatea de la garduri dintr-un panou intr-unul din turnurile inchisorii. Pe langa asta mai sunt si caini la fiecare colt si politistii misuna peste tot pe acolo. Aparent sunt si garzi la intrari si iesiri gen...peste tot. Uhh si toate camerele de supraveghere... Habar nu am cum ar trebui sa scapam de acolo. Deja mi se face frica. 

Aparent da la stiri despre mine. Macar asa sa ma fac si eu cunoscuta daca nu prin altceva. Hmm...ma intreb daca doamna Willson vede asta...hah as vrea sa-i vad fata acum! Pariu ca e socata, trebuia sa o omor atunci macar scapam de o grija si ii vedeam si reactia.

   Pai, asta e. Inchisoare, vin acum!