Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 2

   Priveam pierduta pe geamul micut al camerei mele. Padurea era linistita insa si sumbra in acelasi timp. Copacii inalti nu permiteau soarelui sa lumineze tot locul astfel ca e putin cam intunecat aici. Insa asta e doar un alt avantaj, ma pot camufla bine. Mai sunt doar 2 luni si intram in iarna, peisajul o sa fie alb, destul de luminos deci pot fi observata usor cu hainele mele negre, insa noaptea cand actionez in mod normal nu am probleme de genul.

   Oftez intorcandu-ma catre camera mea mica si decorata cu cateva maruntisuri pastrate de la vechea camera din oras. Insa de cand m-am  mutat la cabana asta am simtit acelasi sentiment ciudat, ca un gol lasat de ceva. Ucisul imi distrage atentia de la golul acela, iar cum in ultimul timp m-am simtit tot mai ciudat, am ucis mai multe persoane si am riscat sa fiu prinsa. Din aceasta cauza patruleaza politia noaptea si sunt mai multe sanse sa ma observe. Ce-i drept, mai mult ma vede lumea din case decat politia de pe drum, insa cine se duce la ei sa raporteze cand un criminal e afara? Pai, presupun ca lumea nu se duce...Eu sunt criminalul! Nu stiu si nici nu imi pasa cum e pentru ei. Tot ce fac eu e sa ucid. Pot spune ca este o pasiune. Toti avem pasiuni, nu? Cine a spus ca trebuie sa fie toate la fel? Heh...

    Pentru o secunda am simtit acea senzatie ciudata ca atunci cand aveam acele accese, senzatia aceea ce te impingea sa ucizi pe cineva, instinctul de criminal ce te chema sa te "joci" putin cu oamenii. Urasc senzatia asta...Am tot incercat sa o ignor si sa imi vad de treaba mea insa in final ajungeam sa ucid pe cineva si sa fug catre padure cu politia pe urmele mele. Nu am cum sa scap, pana la urma o sa ma prinda.

    Poate suna ciudat, insa m-am interesat putin in metodele altor criminali, in general ale celor ce au fost prinsi in primii 2-3 ani. Marea majoritate faceau greseli  ce par neinsemnate, insa chiar si cea mai mica urma lasata te poate trimite dupa gratii. Am studiat politia si alti criminali in tot acest timp, astfel ca am reusit sa scap de ei destul de usor pot spune. Practic analizez casa si gasesc cea mai buna intrare, ma ocup de victima sau victimele din casa iar apoi ascund corpurile si scap de dovezi in viteza. Asta faceam pana sa inceapa sa patruleze politia, tot planul meu minunat dandu-se peste cap. Prima data cand a inceput toata treaba asta m-au cam luat prin surprindere. M-au vazut in timp ce ma cataram intr-un copac micut pentru a putea ajunge pe balconul unei case. Nici pana acum nu s-a schimbat nimic.

   Am oftat plictisita si am coborat la parter pentru a-mi lua ceva de mancare. Cand sa intru in bucatarie un sunet zgomotos imi atrage atentia catre usa prin care se putea observa varful  unui cutit. Insfarsit putina distractie. Scot unul din cutitele ascunse in haine si ma indrept lent catre usa. Zabovesc cateva secunde ca mai apoi sa deschid brusc usa pentru a surprinde un criminal musculos patat de sangele victimelor sale ce se napustise asupra mea incercand sa ma injunghie si...nah, nu era nimic acolo. Serios, tot ce vad este un plic lipit de usa datorita cutitului. Oftez dezamagita si iau plicul intrand in casa. E o scrisoare. Nu scrie de la cine e.

    "Vino la intrarea in padure maine la ora 23:30."

    Aha! Insfarsit putina competitie intre criminali. Devine plictisitor sa stai singur intr-o padure si sa omori oameni in fiecare zi. E aceeasi rutina. Sigur, e amuzant cand incep sa ma urmareasca politistii insa si asta devine plictisitor.

Am aruncat plicul pe jos si m- am lasat pe spate ranjind.
    Un criminal in minus.