Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 3

   In seara aceasta trebuie sa ma intalnesc cu tipul ala in padure. O sa ma plictisesc toata ziua pana o sa trebuiasca sa plec. Asa ca m-am decis sa vizitez cate ceva. Prima oprire: scoala. Ah, cate amintiri tampite.. M-am oprit din a merge la scoala. Aveam planuri mari sa ajung la o facultate buna si sa ma angajez undeva in strainatate insa totul a picat.

   Am privit cladirea inalta unde misunau acei adolescenti plini de hormoni. Stiu ca am trecut si eu prin asta dar vreau sa uit, ok? Am intrat in scoala privindu-i fulgerator pe cei de pe hol. In spatele meu se auzeau soapte neincetate ce s-au oprit brusc cand m-am intors pentru o secunda catre ei. Profesorii pareau sa fie aceiasi batrani plictisitori, cu mici exceptii desigur. Ma indrept catre biroul unei persoane ce chiar era pe placul meu. Numele Willson era gravat pe tablita de metal de deasupra usii. Nu parea sa fie nimeni cu ea asa ca am intrat. Doamna Willson se afla la borou privindu-ma nedumerita.

-Oh, buna. Pe tine nu te stiu. Cum te cheama? Intreaba zambind.
-Lucy. Spun simplu si ii astept reactia.
-Lucy..? Si mai cum?
-Kurlsson. Cand mi-am spus si numele de familie i-a picat fisa.
-Lucy Kurlsson...? Acea Lucy Kurlsson de acum 6 ani? Chiar tu esti...?
-Aha, deci ma mai tineti minte..Da, eu sunt.
-Dar...credeam ca ai disparut! Nu s-a mai auzit nimic de tine si din cate am inteles cineva ti-a vandut casa unor pesoane din alt oras si...
-Doamna Wilson, calmati-va. Stiu ca situatia este confuza dar nu trebuie sa va panicati.
-Bine...Ce s-a intamplat cu tine?
-Mi-am schimbat infatisarea.
-Bine, dar de ce nu te-ai mai prezentat la ore? Ai disparut atat de brusc..
-Pai...am avut niste...probleme de familie sa spunem.
-Probleme de familie? Ai venit aici ca sa discuti cu mine despre asta?
-Oarecum.
-Si ce s-a intamplat mai exact?
-Mi-au murit parintii si nu m-am simtit in stare sa mai vin la scoala pana in punctul in care am renuntat de tot.
-Oh Doamne, imi pare rau.
-Nu, e in regula. Oricum nu ma mai simt rau cand ma gandesc la asta.
-Deci parintii tai au murit de batranete?
-Mi-as fi dorit eu sa moara de batranete. De fapt, nu. Parintii mei au fost ucisi de catre un criminal.
-Poftim?
-Dap, m-am trezit in mijlocul noptii ca sa imi gasesc parintii desfigurati in camera lor cu criminalul deasupra acestora.
-Vai de mine,imi pare rau scumpo...stii si cine a fost criminalul?
-Nu, nu tin minte. Stiu doar ca dupa scena respectiva m-am dus la culcare iar parintii mei erau deja ingropati in cimitir.
-Iar politistii n-au stiut nimic despre crima?
-Nu si nici nu intentionam sa-i chem. Consider serviciile speciale inutile.
-Ai si tu o parte de dreptate, e un criminal in oras de mai bine de 6 ani si inca nu stiu daca e baiat sau fata macar. Desi lumea banuie ca e fata avand in vedere pieptul dezvoltat cu toate ca e cam greu de observat din cauza hainelor pe care le poarta.
Am zambit la auzul cuvintelor sale. Da, asa este, habar nu au care este genul meu, nu au indicii si nu stiu cum sa faca sa ma prinda. Politia e inutila.

-Am auzit si eu despre criminal. Insa intr-adevar e greu sa faci rost de indicii cand ai de a face cu un criminal atat de experimentat. Si-ainceput ''cariera" inca de cand n-am mai dat eu pe la scoala.
-Poate el ti-a omorat parintii!
-Tot ce-i posibil. Insa nu este singurul criminal din oras, cine stie cati misuna pe strazi noaptea in cautarea unor victime.
-Te rog sa ai grija, Lucy. Nu vreau sa aud la stiri ca ai fost ucisa de aceasta criminala.
-Nu va faceti griji, doamna Willson. Am situatia sub control total. Niciun criminal nu are cum sa-mi atinga nici macar un fir de par cu lama cutitului, dar sa ma si omoare?
-Esti o fata curajoasa, Lucy. Imi aduci aminte de fata mea.
-Aveti o fiica?
-Da...err.. de fapt am avut. Si ea obisnuia sa fie la fel de increzatoare si curajoasa precum tine. O iubeam mult. Era o fire hotarata, isi dorea sa ajunga politista pentru a dovedi lumii ca poate ajunge cineva in aceasta lume. Insa cand a implinit 12 ani a disparut brusc in mijlocul noptii. O luna de zile nu am mai auzit nimic de ea pana mi s-a spus ca a fost rapita de un barbat si abuzata sexual urmand sa o ucida fara inima. A foat singurul meu copil mult iubit si a disparut...
-Imi pare rau sa aud asta, doamna Willson...  Spun jucand teatru. Misto poveste, as vrea sa il cunosc pe violator. A urmat un moment scurt de liniste urmand ca aceasta sa il distruga.
-M-am angajat aici cu gandul de a face ce imi place mai mult, sa stau cu copiii, sa ajut oamenii din jurul meu, sa ma fac placuta de catre ei. Si pot spune ca asta a fost ca un fel de calmant pentru cand mi-a disparut fata. Insa cu timpul s-a transformat in ceva mai rau, auzind in fiecare zi problemele adolescentilor ma intrista tot mai mult iar toata energia aceasta negativa nu-mi face bine. Ma gandesc serios sa demisionez.
-Aceasta este decizia dumneavoastra. Eu nu am niciun fel de influenta asupra deciziei.
-Inteleg...Ma voi mai gandi.
-Mi-a parut bine sa stam de vorba, insa mai am si alte locuri de vizitat pana...
-Pana ce?
-Nimic. Probabil o sa vedeti mai tarziu despre ce este vorba.  La revedere.
-Pe curand!
-Sau nu. Soptesc parasind biroul acesteia.
   Tch...insfarsit am iesit de acolo. Devenea enervant sa fiu atat de formala. Prea mult respect pentru ziua de azi. Deja mi se face rau. Dar nu am timp de sovait, diseara ma intalbesc cu cineva important...cred...habar n-am cu cine ma intalnesc. Poate vrea doar sa ne confruntam sau ceva. Eh, ce-o fi o fi.