Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 9

   Autor pov.

   Intunericul asternut in inchisoare era strapuns de micile raze slabe de lumina venite de la becurile rar intalnite pe tavan. Linistea era una ca de mormant, uneori intrerupta de zgomotele provocate in somn de prizonieri sau de pasii paznicilor de la celule cand se face schimbul. Se afla cate unul la fiecare 2 celule, nimic nu le scapa din privire. Siluetele lor puteau fi vazute peste tot cum se holbeaza la prizonierii ce se odihnesc linistiti. Aceste priviri ii incomodau deseori, uneori dandu-le si cosmaruri celor mai slabi de inger, greu de crezut pentru niste criminali de top. Noapte de noapte, zi dupa zi, mereu se afla acolo sa te priveasca, sa te faca sa te simti incomod, sa te simti intr-adevar vinovat, incarcerat si sa nu iti permita sa evadezi. In aceasta perioada, cand luna rasare printre norii fumurii, camerele video-audio sunt verificate de 10 paznici. Aici nu ai libertatea de a soptii macar, mereu afla tot si se asigura ca platesti. In fruntea lor se afla el. Ochii sai stralucitori isi fac simtita prezenta usor in intunericul apasator. Dand comenzi si asigurandu-se ca nu e loc de greseala. El se afla in incaperea din "turnul de comanda" cum il numesc unii. Toate camerele, microfoanele, garzile, tot este controlat in aceasta camera si tot aici se afla si maneta ce opreste electricitatea in intreaga inchisoare, exact de ce este nevoie pentru a evada. Acest barbat comandant nu e atat de simplu precum pare. Conduce inchisoarea de 5 ani, 56 de prizonieri au incercat sa evadeze de aici iar in total...sunt 0 prizonieri evadati si 56 omorati. Bineinteles, sunt mai multi criminali ce au fost omorati, in urma unor neascultari, abuzuri, limbaj inadecvat, continua cu cearta si sfarseste prin moarte. Fiecare prizonier ce cade pe mainile lui experimenteaza un alt tratament, un alt atac, o alta moarte, fiecare mai rea decat cea din urma. Totusi in teorie ei nu au voie sa faca asta. Nu ar trebui sa omoare prizonierii ci sa ii tina captivi pana cand isi indreapta comportamentul si sunt eliberati, sentinta se incheie sau mor. Genul de moarte de batranete depinzand de persoana sau sinucidere. Insa in aceasta inchisoare lucrurile stau altfel. Atat de multe secrete ascunse fata de societate, ajungand sa ii pacaleasca in legatura cu tot. Toti oemenii cred ca e cea mai bine securizata inchisoare. Gresit. Atatea mituri...si lumea nu are cum sa afle adevarul. Prizonierii mor sau sunt eliberati si nimeni nu ii crede pe cei eliberati.

   Lan pov.
  
  Haah...stiu atatea despre inchisoare si totusi...Cumva am ajuns sa fiu prins de catre politisti.
    Metalul rece din jurul incheieturilor mele imi lasa rani pe piele. Chiar in mijlocul noptii sunt luat prin surprindere de catre 2 politisti ce m-au vazut discutand cu Lucy despre evadare. Mi-au pus catuse si m-au carat dupa ei pana in camera aceea... camera aceea ce sta mereu inchisa. Vezi oameni intrand acolo ce nu ies niciodata. Auzeam zgomote inauntru. Priveam incruntat cum descuie usa apoi ma arunca pe cimentul rece si incuie usa dupa ei. Langa mine se afla Lucy intr-o stare proasta. Era legata in lanturi de incheieturile de la maini si de la picioare, uniforma inchisori era aruncata pe jos, aceasta avand pe ea doar un maieu si pantaloni scurti, lasand la vedere rani si zgarieturi urate, in unele locuri fiind pete de sange. Privea podeaua, respiratia ei fiind accelerata. Este luata cu forta de catre doi barbati si fortata sa se miste pana in celalalt capat al camerei desi nu parea in stare. La vederea ei incep sa ma zbat incercand sa scap si sa ajung la ea insa ma aleg doar cu un picior in coloana. Pasi lenti dar apasati, sunetul tocului lovindu-se de ciment creand un ecou. Silueta barbatului a ramas pe loc in intuneric, tot ce puteam sa vad era usorul contur al corpului sau. Cei doi barbati din spatele meu ma apuca de par ridicandu-mi capul si prinzandu-mi o zgarda din metal rece.

-Tehe, deci tu esti complicele fetei, ha? Era de asteptat. Cei noi isi incearca mereu norocul cu mine. Dupa tratamentul acesta nu o sa mai aveti curaj sa faceti ceva.
-Ce i-ai facut lui Lucy? Ma rastesc la el facandu-l sa chicoteasca.
-Oh, aia? E un fleac! Am avut grija sa nu fiu dur cu ea. E la inceput, tine de educarea prizonierilor. Dar voi nu aveti cum sa intelegeti. Tot ce vedeti sunt oameni abuzati si pedepsiti pentru faptele lor. Sunteti criminali pentru numele lui Dimnezeu! Va pasa doar de voi iar de oamenii normali nu. Dar stii ceva? Asta este locul unde va indreptam comportamentul. Va tratam cum ne tratati voi pe noi. Striga la mine incercand sa se faca auzit. Se opreste brusc si chicoteste.
-Imi pare rau, mi-am iesit din fire. Fata nu a vrut sa coopereze cu noi asa ca si-a facut rau singura. Raspunde la intrebari si te vom trata cum se cuvine.
Acum, ce stiti despre inchisoare?
-Ca exista...ca e foarte bine securizata...ca tine captivi prizonieri...
-Deci asa vrei sa jucam, huh? Fie cum vrei tu. Spune pocnind din degete iar in mai putin de 3 secunde am simtit un soc puternic venind de la zgarda simtindu-se in tot corpul. Cad in cenunchi incercand sa rezist durerii ce a plecat la fel de repede cum a venit.
-Sper ca intelegi ca te joci cu focul, baiete. Spune, cum vreti sa scapati?
-P-prin spate...spatele tau. Nu m-am putut abtine, socul mi-a cutreierat tot corpul facandu-ma sa scot un mic tipat.
-V-Vrem s-sa dezactivam electricitatea si sa...ha..sarim gardul... spun gafaind.
-Cati sunteti?
-3
-Cine va mai e complice?
-Ben...ha...vrem sa il scoatem de aici, el nu are nici o vina.
-Pha! Act de prietenie intre criminali? Sunteti atat de greu de inteles. Oamenii mei va vor cauta celulele ca sa ne asiguram ca nu ascundeti nimic ilegal. M-ai surprins placut astazi. Spre deosebire de fata tu chiar ai vorbit. Cu mici exceptii. Duceti-l in spate.

    Cei doi barbati ma trag dupa ei cu lanturile de la catuse. Trecem pe langa barbat si parasim camera inaintam pe holul ingust, luminile de pe tavan fiind atat de puternice. Mi-am inchis ochii si am asteptat sa fiu dus in celula speciala.

   Chiar ne-au prins, huh...?