Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 15

Ben pov.
 
   Ne aflam in curte bucurandu-ne de putin aer. Celulele alea sunt neaerisite.
Ne aflam pe aceeasi  banca pe care au stat si Lucy cu Lan cand vorbeau despre plan. Din fericire de data asta eram doar eu si Lucy. Cel putin nu mai e albastrel ala. Am inteles ca e de folos cu lucrurile pe care ni le da insa totusi! Lan a devenit prea apropiat de Lucy dupa doar cateva zile si ma enerveaza. Iar Greg pare ca e doar muschi. M-as lua de el personal dar nu ma pun cu un fost wrestler. Totusi, tin la viata mea...moarta..ah nu prea stiu cum functioneaza. Daca mai apare vreun tip jur ca ii bat pana renunta la plan si pot merge doar eu si Lucy. Nu ca as vrea sa stau doar cu Lucy dar nu am incredere in tipii aia. Si pana nu-mi castiga increderea se vor multumi cu planuitul si ajutatul de la distanta.
   O privesc pe Lucy ce se concentra pe ceva in carnetul ei.  Ma apropii de ea si ma rezem de umarul ei stang ca sa pot vedea ce scrie. Era o mica schita a cladirii facuta dupa harta mare probabil avand tot felul de drumuri facute cu diferite culori parand sa fie categorisite de la cel mai periculos la cel mai sigur. Lucy ofteaza si se lasa pe spate punandu-si bratul drept peste ochi.

-Ma dau batuta. E inutil. Ce trebuie sa fac ca sa concep planul perfect?!
-Nu te mai stradui sa gasesti planul perfect si cauta-l pe cel mai convenabil. Daca continui sa-l cauti pe cel perfect nu o sa ajungem nicaieri.
-Dar daca sunt sanse sa fim prinsi atunci e posibil sa ne aplice pedeapsa cu moartea.
-Moartea se aplica doar atunci cand esti foarte aproape de iesire deci probabil ne vor lasa in viata.
-Da dar totusi...
-Ti-e frica? Expresia ei serioasa si in acelasi timp trista imi dadea de inteles ca nu dorea sa recunoasca asta.

-Ti-am spus ca o sa regreti ca ai venit aici. Trebuia sa ma lasi, oricum nu merit sa fiu scos din inchisoare. Si totusi tu te-ai fortat singura sa stai inchisa intr-o celula pentru cine stie cat timp doar ca sa ma scoti de aici.
-Stiu ca a fost o decizie proastra, nu trebuie sa o evidentiezi atat de mult.
-Incercam sa spun ca...Pentru un criminal asa ca tine e ciudat sa faci gesturi de acest gen. Ba chiar ai fost pedepsita si asta doar ca sa ma aperi pe mine. Ai fost atat de draguta cat sa iti dai interesul pentru mine si totusi eu nu te ajut cu nimic. Ma simt de parca doar te-as impiedica si as fi inutil. As vrea sa te rasplatesc pentru tot dar chiar nu stiu cum.
-Ben, dar nu esti inutil. Aah...adica nu in totalitate. Ma ajuti mult doar  ascultandu-ma vorbind despre planurile mele si chiar imi dai sfaturi.
-Poate pentru tine e de folos insa eu inca simt ca nu ajut cu nimic.
-Stii, ai fi de mai mult ajutor daca chiar ai avea incredere in noi.
-Dar am incredere.
-Nu Ben. Nu ai. Cel putin in Lan si Greg nu ai. Coopereaza cu ei.
-Dar...nu pot..Nu e atat de usor pe cat crezi.
-Crezi ca eu am incredere totala in ei? Daca da, atunci te inseli. Si eu am unele indoieli fata de ei insa momentan am incredere in ei. La urma urmei...ii folosesc ca sa scapam de aici, ai uitat?
-Nu, n-am uitat...
-Daca este nevoie ii pot lasa in spate oricand doar ca noi doi sa inaintam si sa scapam. Dar daca  nu te increzi macar putin in ei...atunci e inutil.
  Am tacut. Stiam ca are dreptate dar nu voiam sa i-o dau.
-Parca eu eram cea care evita raspunsurile. Spune zambind.
-Stiai deja ce urma sa spun. Hah...ma uit uneori la tine si parca ma contrazic singur cand spun ca esti criminala.
-Sincera sa fiu, imi e dor sa omor pe cineva. Cred ca aia era singura mea distractie iar acum mor de plictiseala.
-Acum stii ce am experimentat timp de 6 ani. Incep sa cred ca m-as simti mai bine daca as face bucati jucarile alea de plus.
-Atunci pastreaza cateva si pentru mine. Spune razand si isi ridica piciorul pe banca stand cu capul pe genunchi si privind in gol.
-Oare...o sa te pot scoate de aici...?
-Ce vrei sa spui? Normal ca o sa poti!
-Nu...Te bazezi pe mine insa...simt ca nu voi putea face nimic...Eu sunt cea inutila aici...Ma prefac ca stiu ce fac si totusi uita-te la mine! Nu pot face nimic bun...
-Lucy, nu spune asta...Deja faci mai mult decat necesar.
-Ce anume, Ben? Un plan? Nici macar pe ala nu l-am facut. Apreciez ca incerci sa ma faci sa ma simt mai bine insa nu incerca sa dovedesti ceva ce nu poate fi dovedit.
-Lucy...doar taci. Te demoralizezi singura. Lasa-ma sa te ajut. Punand toata presiunea pe tine nu o sa rezolve nimic.
-Ben...
-Am spus sa taci. Daca mai spui ceva o sa ma contrazici si asa o iei de la capat. Doar ai incredere in mine si lasa-ma sa te ajut. A ramas o vreme asa fara sa spuna nimic pana cand mi-a intins carnetul ei. Am zambit si am inceput sa-l rasfoiesc dand de tot felul de informatii despre gardieni si locurile unde se afla, despre prizonierii ce ne-ar putea incurca, despre orele la care patruleaza comandantul pe holuri cat si unele conversatii dintre el si gardieni dar si conversatiile altor prizonieri ce ne-ar putea ajuta.

-Si tot tu spui ca esti inutila. Ah...femeile..
  
Capitolul asta ma bantuie XD