Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 7

Ben pov.

Mergeam unul cate unul catre cantina, sub supravegherea politistilor desigur. Lucy parea sa analizeze imprejurimile. Ea chiar crede ca poate evada, nu...? Nu vreau sa-i stric sperantele dar ultimul tip care a incercat sa evadeze a fost impuscat in cap la cativa metrii de inchisoare. Aici nu-i de gluma. Totusi inca ma pune pe ganduri faptul ca ea chiar a venit dupa mine. Si felul cum arata si cum se poarta...e pur si simplu atat de diferit fata de cum era inainte. I-a mai crescut parul si nu pare sa vrea sa-l taie. A devenit mai autoritara si corpul e destul de schimbat, nu spun cum. Ma intreb cum se descurca cu accesele acelea. Eu nu mai am probleme asa mari cu ele insa este posibil uneori sa inebunim de la lipsa de crime comise si pentru asta au camere speciale. Pana acum am trecut o singura data prin asa ceva si nu vreau sa se mai repete. Cand intram in astfel de camere ne asteaptau obiecte din diferite materiale : plusuri, portelan, plastic, metal si un mic briceag. Ti le dau ca sa le distrugi si sa te scapi de stresul acela. Totusi mi se pare cam inutil si prostesc deoarece de cele mai multe dati prizonierii ajung sa se taie singuri pentru a isi satisface setea de sange. Si ca sa adaug, nu, nu mi s-a intamplat. Desi sunt putin cam ingrijorat pentru Lucy. Nu cred ca se poate stapani cand vine vorba de crime. Din cate am inteles in ultimul timp ucide foarte mult si de fiecare data ajunge sa fie urmarita de politisti din neatentie sau pur si simplu neglijenta. Cu un astfel de comportament nestapanit...sa spunem ca nu rezista mai mult de o saptamana.

Mi-am luat mancarea si m-am indreptat catre masa la care statea Lucy.

-Vai tu, serioasa, nu mai bine lasi planurile si mananci ceva? E singura mancare pe care o primesti pana la 6 seara, fara exceptii.
-Pana la 6 spui...? Mormaie notand in carnetel.
-Pe ala de unde il mai ai?
-Le-am spus ca vreau un carnetel si un pix si mi le-au dat.
-Oh, deci tu primesti asta iar cand eu cer un pahar cu apa ma ignora toti politistii de langa celula!
-Eh, nu-ti face griji. Probabil erau cu gandul pe alta planeta sau cel mai probabil ii enervai si nu voiau sa iti raspunda.
-Esti rea.
-Normal ca sunt rea. Omor lumea.
-Nu la asta ma refer! Si vrei sa spui "omoram lumea". Nu te astepta sa ucizi pe cineva prea curand.
-Ca sa pot omori pe cineva trebuie mai intai sa scapam de aici. Si sa stii ca m-ai putea ajuta si tu cu un plan de evadare dar ma rog, presupun ca cer prea mult de la tine.
-Eu nu ti-am cerut sa ma scoti de aici si nu sunt obligat sa te ajut. Nu ai decat sa iti faci planuri singura.
-De ce esti atat de incapatanat si nu vrei sa te ajut sa scapi?
-Tu chiar crezi ca dupa 6 ani in care am stat inchis aici si i-am prvit pe ceilalti incercand sa evadere insa esuand, dupa atata timp mai am eu vreun interes in a scapa? La inceput am fost la fel ca tine, pornit pe planuri. Discutam mereu cu colegul meu de celula incercand sa aflam cum sa scapam. El a iesit deja de aici. L-au eliberat dupa o perioada buna de timp pe motiv de buna purtare. Habar nu am unde e el acum insa am  o senzatie ca are legatura cu venirea ta aici.
-La ce te referi?
-Nimic. Ma gandeam doar ca e posibil ca el sa te fi adus aici insa i-au dat drumul acum o zi de dimineata. Nu avea cum sa ajunga pana la tine intr-un timp atat de scurt.
-Pai de unde ar stii de mine?
-De la mine. Cand venim aici fiecare povesteste cate ceva din trecut si de cum am ajuns sa fim inchisi in celule si cumva am ajuns sa spun tot ce stiam despre tine si ce am facut pana sa fiu prins.
-Oh grozav... a aflat doar el?
-El si inca vreo 3 tipi. Eram in duba cand le-am povestit.
-Acum daca stau sa ma gandesc...si tipii din duba cu care am venit eu m-au pus sa povestesc si am avut timp sa le zic tot si ei sa povesteasca la randul lor.
-Vezi? Locul asta e ca o familie. Prizonierii sunt copiii iar politaii sunt parintii ce i-au pedepsit pe copiii.
-As vrea eu sa fiu copil... Nu te baga la inchisoare pana la 18 ani.
-As fi putut scapa daca n-ar fi stiut ca sunt trecut de 18 ani.
-Da' chiar. Tu cati ani ai?
-24. Sunt mai mare ca tine cu un an iar pe limba copiiilor inseamna ca eu sunt seful si faci ce iti spun. Ma priveste enervata si isi indreapta atentia spre salata din fata ei stramband din nas si impingand tava
-Sincer n-am chef de salata iar carnea aia arata oribil. Asta e tot ce servesc aici?
-Supa joi si prajitura vinerea. Atat. Si mai schimba uneori sortimentele.
-De ce nu ma lasa sa vin cu pachet de acasa? Aduceam si un om sa-l mutilez de plictiseala daca ma lasau.
-Nu ma intreba pe mine ci pe ei. Hai in celula. Ceilalti pleaca deja.

  Ne ridicam si noi de la masa si ne indreptam spre curtea exterioara cu politistii pe urmele noastre. E un loc mic in care stam maxim o ora pe zi pentru a lua aer si a comunica cu ceilalti prizonieri. Cand suntem lasati singuri ne atrage atentia o voce de baiat.

-Yo, Lucy! Ce-ai mai aflat?