Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 23-final

Lucy pov.

Deschid lent ochii privind tavanul. Ma aflam intr-o camera necunoscuta mie.

-Te-ai trezit printesa? Andrew se afla langa mine zambindu-mi. Incerc sa ma ridic brusc insa sunt oprita de funiile ce ma legau de pat. Purtam un pulover mov inchis fara umeri si o fusta albastra scurta. Am rasuflat usurata cand mi-am dat seama ca inca aveam lenjeria intima pe mine.

-Ce se-ntampla? Intreb mai mult pentru mine.
-Nu-ti face griji, am eliminat concurenta iar acum putem fi impreuna. Nu esti fericita?
-Ben...? Nu, normal ca nu sunt fericita! I-ai omorat pe toti?! Ma rastesc la el inca zbatandu-ma sa ma eliberez.
-Ohh...Credeam ca vei fi fericita sa auzi ca poti fi cu mine.. Dar nu conteaza.. Cu timpul vei accepta si vei fi fericita. Nu-i asa, printesa? Marai la el cand mana lui face contact cu obrazul meu stang iar degetul mare cu buza inferioara. Se apropie usor insa se opreste privind in jur. Nimeni si nimic. De ce a reactionat asa? Oare e cineva aici? Sper ca e cineva aici...

-Am un sentiment neplacut... Voi merge sa verific camerele de supraveghere. Nu iti face griji printesa. Ma intorc repede. Iese din camera inchizand usa in urma lui. Oftez adanc privind in jur dupa ceva ascutit cu care sa tai sforile insa nu gasesc nimic. Aud fosnete prin apropiere. Cateva voci cunoscute rasunau de dupa o usa.

"Haideti! Avem o sansa!"
"Taci ca poate-i inca aici!"
"Am auzit usa"
"Si daca inca e acolo?"
"Deschideri usa odata!" Brusc usa este data peste cap de catre anumiti trei baieti ce se pare ca n-au auzit de clanta.

-Ce..? Cum dracu'?! Asta e tot ce reusesc sa scot pe gura pana sa vina Ben si Lan sa ma dezlege iar Greg sa stea de paza.
-N-avem timp de vorba. Andrew se poate intoarce oricand. Ti-a facut ceva?
-Ben, cred ca ar trebui sa-ti faci griji pentru tine. Sangerezi!
-Nu e momentul! Plus ca nu e grav. N-am cum sa mor sau ceva si ma deplasez putin mai bine ca inainte. Haide!

Cand sunt complet dezlegata ma trage de incheietura pe care apropo nu o mai simteam si intram in camera in care se aflau ei inainte, o baie.

-Ce...Ventilatia?
-N-am avut harta la dispozitie asa ca am improvizat. Scuze ca a durat atat sa venim. Oricum, trebuie sa ne grabim. Poti sari pana acolo?
-Te-as putea intreba acelasi lucru.
-Lucy, sunt bine. Nu-ti mai face griji pentru mine. Acum haide! Ben sare primul putin mai greu decat normal. Se vede ca il incurca ranile. Oftez si urc si eu urmata de Lan si Greg ce, desi trebuia sa le fie aplicata pedeapsa, nu aveau nicio urma pe corp. Oare au scapat inainte sa fie raniti?

Ben ne conducea pe drum inapoi.

-Cum scapam de aici? Gardurile electrice nu ne ajuta...
-Nu avem cum sa trecem de ele in mod normal. Va trebui sa sarim. Il aud pe Lan din spate fiind mai serios decat deobicei.
-Cred ca vrei sa spui murim. Turnul asta e mai inalt decat alte case de pe care am sarit. Si unde naiba vrei sa aterizam? Spun oprindu-ma in mijlocul drumului doar ca sa il pot privi in ochi.
-Suntem in mijlocul unei paduri, nu?
-Nu misunau cainii pe langa inchisoare?
-Din cate tin minte la ora asta patruleaza inauntru deci cred ca suntem bine.

Drumul se opreste fortandu-ne sa spargem o alta gura de ventilatie ce ducea pe acoperisul turnului. Eram atat de sus...simteam vantul batandu-mi in fata, o senzatie parca uitata. Copacii, orasul in departare, luminile ce incepeau sa se aprinda...Imi era dor de lucrurile astea.

-Cred ca razi de mine...Nu avem cum sa sarim pe o crenga! Sunt sanse foarte mici!
-Si daca sarim acolo? Intreaba Greg aratand catre o cladire anexa ca un fel de depozit. Hmm...ma intreb daca isi tin acolo obiectele de torturat...
-Merita incercat. E mai sigur si mai inalt decat un copac. Lucy? Ben ma privea asteptand un raspuns. Masor situatia din priviri apoi accept oftand.
-Macar atat...

Ne apropiem de marginea acoperisului. Raman o clipa in loc facandu-mi ca un fel de tinta in minte de unde voi pica. Daca este ceva ce am invatat in astia 6 ani e cum sa sar intr-un loc precis. E de ajutor cand nici nu-ti dai seama. La doar cateva secunde dupa ce ne-am dat drumul o alarma ne-a cuprins urechile semn ca au descoperit evadarea. Din fericire reusesc sa aterizez pe picioarele mele insa ma sprijin cu mainile de acoperis pentru a nu-mi suci piciorul sau aluneca. Sarim si pe pamant apoi incepe goana prin padure ca in vremurile bune. Ma sinteam de parca puloverul ma ingreuna iar fusta flutura in vant acoperindu-ma, din fericire, suficient de mult.

Devenise mai mult o cursa pentru cine alearga mai rapid si se pare ca toti eram la egalitate. Cand ne-am indepartat suficient de inchisoare ma catar intr-un copac pana in varf privind in jur. Nu cred ca am fost vreodata mai fericita sa privesc padurea.

-Nu crezi c-ai uitat pe cineva? Intreaba Ben catarandu-se si el in acelasi copac cu mine.
-Ben! Spun luandu-l in brate aproape dezechilibrandu-l.
-Usor ca ne dai jos!
-Cum sunt ranile?
-Ti-am spus sa nu-ti mai faci griji pentru mine. Nici cele mai severe rani nu ma pot ucide! Te-ai prins? Pentru ca sunt deja mort?
-Dar tot doare.
-Le-am bandajat!
-O sa se infecteze.
-Pff...cum gasesti tu motive. Bine. Cand gasim o trusa poti avea onoarea sa-mi tratezi ranile.

-Ce faceti aici sus fara noi?
-Vorbeam.
-Ah da! Ce s-a intamplat cat am lipsit eu?
-Aah...complicat..
-Ne-au eliberat ca prostii ca sa ne aplice pedeapsa si i-am luat la bataie. Aah...atat de satisfacator!
-M-am intalnit cu ei cat fugeam de niste politisti si Greg i-a batut si pe ei.
-Apoi am urcat in turn pana pe acoperis si am intrat in baie pe geam.
-Dar nu conteaza ce a fost atunci. Acum trebuie sa ne asiguram ca fugim in alt oras, sau chiar mai bine in alta tara.
-Ramanem impreuna? Intreb privindu-i pe Lan si Greg ce au ramas cateva secunde muti.
-Mai vedem. Raspunde Lan intr-un final Greg aproband. Arunc o scurta privire catre Ben ce ma priveste confuz.
-Ce? Crezi ca te las singura? Nu scapi de mine nici cand voi muri! Pentru ca nu pot muri de doua ori. Cred.. Spune luandu-ma in brate si pot sa jur ca le-a facut cu limba celor doi.

Asta a fost o experienta...naspa. N-am ce adauga. Ciudat totusi ca Andrew nu a trimis caini si paznici dupa noi. Eh, nu conteaza. E vremea sa ne gasim o noua casa! Ramas bun inchisoare, bun venit libertate!

Pssst! Hei cititor! Stai! Nu pleca! Mai vrei material bun din poveste? Ce ai zice daca iti spun ca urmeaza un capitol bonus? Ti-ar placea? Dar uh...ahem...n-ai auzit de la mine. Pastreaza secretul! Shhh...